Cristian Mungiu, cel mai titrat regizor de film roman (Marele Premiu “Palme d’Or” la Festivalul International de Film de la Cannes – 2007, cu filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”), a terminat filmarile la o noua pelicula, pe care a turnat-o, aproape in totalitate, la Campina, pe un platou de pe dealul Muscel, situat in spatele fostei tabere pentru copii de la Voila. Dupa ce a obtinut de la Centrul National al Cinematografiei o finantare de un milion de lei pentru acest recent film al sau (al carui nume ramane inca necunoscut), Mungiu si echipa sa au considerat ca orasul de la poalele Muscelului reprezinta cea mai buna locatie. Aici s-au turnat aproape 90% din cadrele peliculei, la manastirea din lemn ridicata de oamenii sai pe platoul amintit, dar si la Spitalul Municipal, in parcuri si prin alte locatii puse la dispozitie de Primaria Campina. Imediat dupa ce, in toamna trecuta, a fost ridicata manastirea (cu chiliile si toate anexele corespunzatoare), au fost demarate si filmarile, care au durat aproximativ doua luni. Filmul a fost inconjurat de o aura de mister, nefiindu-le permis cameramanilor singurei televiziuni locale sa filmeze nici macar atunci cand se montau schelele manastirii. Ceea ce este, pana la urma, de inteles, caci niciun artist nu doreste sa‑si arate lumii opera pana nu o finalizeaza in cele mai fine detalii. De neinteles a fost insa invitatia unor reprezentanti ai Primariei Campina adresata presei locale, care a fost chemata, sambata, la ora 11.00, la filmarea ultimelor secvente ale filmului, la intersectia dintre Bulevardul Carol I si Calea Doftanei. Conform comunicarilor purtatorului de cuvant al Primariei, cu acest prilej, intr-o pauza a filmarilor, Mungiu avea sa faca o scurta declaratie presei locale, la intalnirea cu talentatul regizor urmand sa participe si primarul Horia Tiseanu. Adunati pe terasa din fata Bancii Romane de Dezvoltare, de unde se vedea cel mai bine locul filmarilor, jurnalistii campineni au asteptat in frig aproape o ora (impreuna cu edilul-sef, care a sosit ceva mai taziu), pentru a li se spune, intr-un final, de catre doi asistenti ai lui Mungiu, ca ar fi mai oportuna o intalnire la inceputul acestei saptamani, dupa ce se vor definitiva toate filmarile, inclusiv la cadrele ce trebuie repetate. Nicio declaratie nu au putut obtine jurnalistii locali, invitati parca in gluma la o intalnire scurta cu unul dintre cei mai apreciati regizori de film ai “noului val” din cinematografia noastra postdecembrista. Si daca nu s-a putut obtine o vorbulita din partea lui Mungiu (care era ocupat cu filmarile si pe care nu l-a deranjat decat primarul, pentru un schimb de vorbe si de amabilitati, desfasurat in mijlocul drumului), macar cateva explicatii ar fi putut da asistentii sai care au venit sa-i intrebe pe jurnalisti de sanatate, dar mai mult sa-i multumeasca primarului pentru sprijinul acordat. Asa ca din aceasta intalnire cu presa s-a cam ales praful, ea sfarsindu-se chiar inainte de a incepe, in cel mai cunoscut stil balcanic, cu o maxima repezeala si o minima rigoare. Chiar daca a fost de neinteles invitatia primariei, care ne-a lasat un gust amar, asta nu ne impiedica sa uram succes ultimului film al lui Cristian Mungiu, inspirat din celebrul caz de la Manastirea Tanacu, al exorcizarii unei maicute bolnave de epilepsie de catre un calugar prea zelos, exorcizare care s-a terminat tragic, cu moartea tinerei calugarite. Exorcizatorul a fost condamnat la ani grei de inchisoare, fiind eliberat in urma cu un an, dupa ce si-a ispasit pedeapsa. Ca o ironie a sortii, eliberarea sa a coincis cu inceputul proiectului acestui film, care povesteste relatia dintre doua prietene, una stabilita intr-un oras din Occident, iar cealalta intr-o manastire din Moldova.
Adrian BRAD
