Cinstitul cap al Inaintemergatorului s-a aflat, intaia oara, de doi monahi oarecare, in casa lui Irod, pe cand acestia au fost la Ierusalim, spre a se inchina la Mormantul Sfant. Iar de la acesti monahi, luandu-l un oarecare olar, l-a dus in cetatea emesenilor si, cunoscand ca prin mijlocirea sfantului cap avea ocrotire, il cinstea in chip deosebit. Cand a fost sa moara, l-a lasat surorii sale, zicandu-i sa nu-l miste de la locul sau, ci numai sa-l cinsteasca. Iar dupa moartea acelei femei, sfantul cap al Botezatorului a ajuns de la unii la altii si, mai pe urma, la un oarecare Eustatiu monah si preot, care era de aceeasi credinta cu eresul arienilor. Acesta a fost alungat de catre dreptcredinciosii din pestera unde locuia, caci punea tamaduirile care se faceau de catre sfantul cap pe seama credintei lui gresite.
Astfel, cinstitul cap a ramas in pestera, ascuns, pana in vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea imparatiei lui Valentin cel tanar si a lui Uraniu episcopul Emesiei. Atunci, mai multi calugari au facut descoperiri, iar cinstitul cap a fost gasit a doua oara, intr-o oala de lut. A fost adus si pus in biserica de episcopul Uraniu, de unde a continuat sa faca minuni.
