Sfantul Policarp, Episcopul Smirnei, “roditor in toate cele bune”, s-a nascut in sec. I si a trait in Smirna – Asia Mica. A ramas orfan la o varsta frageda si a fost crescut de credincioasa vaduva Calista, sfatuita de un inger. Dupa moartea mamei sale adoptive, Policarp a renuntat la toate bunurile sale si a inceput o viata casta, ingrijind bolnavii si infirmii. El se simtea sufleteste foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (praznuit in 6 februarie), care l-a facut mai intai diacon, incredintandu-i propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu in biserica, apoi hirotonindu-l preot. Mai tarziu, la moartea Sf. Bucolus, Sf. Policarp a fost numit episcop al Smirnei. Pentru credinta sa in Hristos, sfantul a fost condamnat sa fie ars de viu. Dar, flacarile nu l-au ars. Din aceasta cauza, paganii l-au injunghiat cu un pumnal, dar sangele i-a curs atat de mult din rana incat a stins focul in care sfantul a fost aruncat. Ulterior, corpul martirului Policarp a fost incinerat, crestinii din Smirna luand cu evlavie ce a mai ramas din corpul sfantului, sarbatorind in fiecare an ziua martiriului sau.
