Acest cuvios a fost de neam din Cilicia. Dar indragind viata sihastreasca, s-a dus in cetatea Gavalon, unde, la o departare de vreo douazeci de stadii, cuviosul a aflat un loc inalt, pe care se gasea un altar inchinat demonilor si in acel loc si-a facut o mica coliba, indeletnicindu-se cu ostenelile sihastresti si nevoindu-se cu posturi, cu privegheri, si cu rele patimiri. Pentru aceasta demonii care salasluiau in altarul lor de acolo il inspaimantau, cu multime de grozavii. Pe acestia insa rusinati i-a alungat, batandu-si joc de neputinta lor. Apoi, dorind sa se osteneasca mai mult si-a lasat coliba, si facandu-si o chilioara mai mica, care nu era pe masura trupului sau, a intrat intr-insa, stand cu fata lipita de genunchi.
Locuitorii de primprejur ziceau ca multe minuni se faceau prin rugaciunea acestuia, caci nu numai oamenii, ci chiar si dobitoacele dobandeau vindecari. De aceea multi s-au botezat si au ridicat o sfanta si mareata biserica in locul altarului inchinat demonilor. Si astfel, fericitul Talaleu s-a mutat catre Domnul.
