Acesti cuviosi parinti, tanjind dupa viata pustniceasca, au lasat toate cele lumesti si au mers sa locuiasca in pustiu. Impreuna cu ei era si fericitul Nil, fost prefect in Constantinopol, care, fiind foarte invatat si avand dar de la Sfantul Duh, a scris multe carti de folos, indemnatoare spre nevointe pustnicesti, despre viata, precum si despre robirea si uciderea acestor cuviosi parinti. Acestia au fost ucisi de vlemizi, oameni de neam barbar, care traiau in Arabia, pana spre Marea Rosie si Egipt, si care si mai inainte, cu multi ani in urma, pe timpul imparatiei lui Diocletian si a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei care sihastreau in muntele Sinai. Numarul celor ucisi intai a fost treizeci si opt, avand multe rani pe trupurile lor. Sava si Isaia, ramasi vii, au ingropat apoi pe cei ucisi si au povestit, mai tarziu, cele intamplate.
