Victoria RADOVICI (I)
Victoria, nascuta Predescu si casatorita Radovici, a trait intre 1861 si 1936 si s-a facut cunoscuta in orasul natal Ploiesti, prin generozitatea ei si disponibilitatea pentru opere caritabile, filantropice. Provenea dintr-o familie instarita de negustori ploiesteni si parintii s-au ingrijit ca, pe langa o zestre buna, sa-i faca o educatie ingrijita (cat se putea atunci in orasul nostru).
A invatat, probabil, la Institutul de fete „Maria Ionescu”, o scoala particulara care oferea, contra unei taxe apreciabile, elevelor, patru clase primare (nu trei cum aveau scolile publice de fete), deci mai multe cunostinte si, in plus, invatarea pianului si a limbilor germana si franceza. Din cand in cand, erau infiintate si „doua clase superioare” fara drept de publicitate in care se dezvoltau cunostintele si talentele elevelor. Se facea, de asemenea „lucru de mana”, pian, canto, dar se invatau si limbi straine, franceza si germana. Desigur, erau pregatite si pentru viata mondena, dar si pentru a fi mame de familie si adevarate stapane in gospodariile lor, „iconoame de casa”, cum li se spunea.
Prin 1890, deci destul de in varsta, s-a casatorit cu Alexandru Radovici, fiul lui Gheorghe si al Sevastiei Radovici (aceasta din urma n-a mai ajuns sa-i fie soacra, murind in 1882). Asadar, indata dupa casatorie, Victoria a devenit stapana casei socrului ei vaduv, cu care s-a impacat foarte bine. Alexandru Radovici, dupa ce absolvise liceul din Ploiesti, facuse studii de drept la Paris, si la revenirea in tara a locuit o vreme la Bucuresti, practicand, cu mult succes, avocatura si facand si politica socialista. Dupa casatorie, s-a stabilit la Ploiesti, mai intai in casa parinteasca, incepand sa preia si afacerile tatalui sau. Pe langa avocatura, a devenit si proprietar de mosie, bancher, ba a continuat sa faca si politica ajungand, curand, liderul social-democratilor ploiesteni, director-proprietar al unei gazete, iar dupa 1893, unul dintre conducatorii PSDMR. Desigur, ca foarte curand a plecat din casa parinteasca, unde avea un frate mai mic si si-a construit un imobil frumos pe Bulevard. Victoria si-a aranjat locuinta asa cum a voit ea, realizand unul dintre cele mai elegante si mai rafinate domicilii din Ploiesti. Sotul ei, dupa ce fusese o vreme liderul socialistilor ploiesteni, inainte de 1899, parasea vechea miscare si intra in aripa bratieniste a Partidului National Liberal. In curand, ajunge liderul aripii bratineiste a liberalilor prahoveni, iar apoi seful necontestat al intregii organizatii judetene a PNL. Sarcinile si demnitatile incep sa
curga, devine primar al orasului Ploiesti, deputat, castigand mandat dupa mandat, membru in Delegatia permanenta a partidului, lider al fractiunii liberale din Camera. Victoria a trebuit sa faca fata unei activitati coplesitoare pentru a-i da sotului ei posibilitatea de a face fata marilor raspunderi pe care si le asumase. L-a sprijinit, in primul rand, in plan monden. De cand se mutasera in imobilul de pe Bulevard, ea tinea „casa deschisa”, stiind sa fie o gazda buna pentru partizanii politici, parteneri de afaceri, rude si prieteni. Dupa trecerea la liberali si cu avalansa de functii, oaspetii au devenit tot mai „alesi” si veneau cu familia, resedinta Radovici devenind unul dintre locurile de intalnire preferate ale elitei economice, politice si intelectuale ploiestene.
Dar sarcinile pe care si le-a asumat Victoria erau mult mai mari. Ea a devenit principalul administrator al averii familiei, care sporise considerabil prin mostenire, in 1901, cand murise socrul ei. Tinea legatura si controla administratiile celor doua mosii pe care le aveau, cea de la Strejnic si cea de la Gura Vitioarei. Ea semna contractele de inchiriere cu antreprenorii restaurantului „Berbec” si cu cel al hotelului „Europa”- cel mai elegant din Ploiesti, pentru parterul si, respectiv, etajele palatului din Piata Victoriei, al carui proprietar devenise sotul ei. Desigur, urmarea cu un ochi atent cum era intretinut impozantul imobil (demolat cu ocazia ridicarii anexei Palatului Administrativ). Sfatuindu-se, permanent, cu sotul ei, facea investitii, se ocupa de fructificarea capitalurilor pe care le detineau.
A fost si o adevarata mama de familie. Au avut un singur copil, pe care l-au botezat Bran. L-a crescut cu dragoste, dar si cu exigenta, urmarindu-l atent si in timpul scolaritatii primare si a celei secundare la Liceul „Sfintii Petru si Pavel”. Dupa absolvirea, cu foarte bune rezultate, in 1911, cand tatal sau voia sa-i urmeze in cariera, inscriindu‑se la Drept, ea a staruit ca baiatul sa fie lasat sa-si aleaga drumul in viata. El a optat pentru Scoala Superioara de Agricultura de la Baneasa-Bucuresti si, peste cativa ani de studii temeinice, devenea inginer agronom. Nu stim daca a lucrat cumva la stat, dar mai repede credem ca nu, ramanand sa conduca, din punct de vedere agricol, mosiile parintesti, lasand Victoriei partea economica. Singura concesie majora pe care a facut-o tatalui sau, indemnat si de maica-sa, a fost ca in anii studentiei si in primii dupa terminarea facultatii sa se inscrie in partidul acestuia si sa frecventeze activitatile „tineretului liberal”. Dupa moartea tatalui sau, Victoria i-a ingaduit fiului ei sa renunte la orice fel de politica asa cum dorea si l-a incurajat in incercarile lui literare si publice. Nu s-a impotrivit, in calitate de coproprietara atunci cand fiul ei, suparat ca organizatia liberala nu a platit chiria pentru spatiul pe care-l ocupa in Palatul Europa, a evacuat fortat Clubul National Liberal.Paul D.POPESCU
