Degeaba isi arata coltii regimul politienesc
De aproape o saptamana, mii de oameni ies in strada. In Piata Universitatii din Bucuresti, in alte zeci de orase si municipii cetatenii, biruindu-si frica, jenati de indelunga lor tacere echivalata lasitatii, isi proclama dreptul de a spune raspicat ce gandesc. Ce-i doare (si-i dor multe), ce nemultumiri au si au destule.Una dintre ele pare a tine de incalcarea grosolana a demnitatii umane. Cine o incalca sfidator? Presedintele, alesul si, nu se stie prin ce mister, realesul, biruitorul cu 0,33 la suta la scrutinul prezidential ultim, cel cotat cu vreo sapte la suta incredere. Orbit parca de exercitiul care i-a iesit mereu, acela de a ne calca in picioare, de a face, peste Constitutie, peste orice regula a statului de drept, exact ce vor muschii lui, recidiveaza. Iese vesel si ironic la televizor si zice: de maine tai Romania in patru, sau de maine desfiintez politia sau de poimaine nu se vor mai face franzele in brutarii, ci piulite de bicicleta. De ce? De-aia! Cred ca mai mult decat saracia, pe multi i-a durut insulta. Cine esti tu, adica, de-ti ingadui toate astea? E criza in toata lumea? O fi. Dar nu mai pune peste chinuitoarea noastra saracie si bicisnica ta nevoie de a ne batjocori.
Unde am ajuns dupa aceste zile in care cel mai des si mai apasat s-a auzit scandarea „Jos Basescu!” avand si derivate care pareau inacceptabile – „Iesi afara, javra ordinara!”, cu paternitate politieneasca? Am ajuns la o multiplicare teritoriala a protestelor si la un ton din ce in ce mai indarjit. Ce face Basescu? Tace. Unii-l invita ironic la o baie de multime in Piata Universitatii, fiindca apa e deja calda. Nu, apa e fierbinte rau, iar presedintele s-ar putea opari. In consecinta acolo misuna doar agentii. Agentii, ca intotdeauna, sub acoperire. Agenti care filmeaza, fileaza, asculta, comit diversiuni. Sunt indicii din ce in ce mai limpezi ca incendierile si spargerile, vandalismele de duminica seara au fost puse la cale de aparatorii ordinei, iar cele venite intr-adevar de la derbedei de profesie, ingaduite. De ce? Pentru a justifica interventia in forta, pentru a transmite populatiei mesajul ca protestatarii sunt scursura societatii, pentru a nu se mai auzi scandarile adevarate si dureroase ale celor carora le-a ajuns cutitul la os. Pentru a baga frica in oameni. Perchezitii corporale, interogatorii, amprentari ca in vremea raziilor naziste. Parintii nu-si mai lasa copiii „la revolutie”, cu toate ca acei copii au trecut de varsta majoratului si sunt oameni care gandesc cu capul lor, sotiile nu-si mai lasa sotii, iar sotii nevestele. Jandarmii au avut grija sa bata vartos, cel mai adesea cand n-a fost cazul. E cutremuratoare scena in care doi tineri roaga sa fie dusi la salvare, fiind ciomagiti din belsug si cu oasele rupte, iar jandarmii, colegii celor care i-au batut, ii indeasa in duba pentru alta rupere de oase. Dar noi suntem, striga un tanar, de la un site cultural. Auzi ma, zice in bascalie groasa un jandarm! Asta cica e de la cultural. Ia umfla-i tu pe culturalii astia! si i-au umflat. Nu ca-n Caragiale, unde idilicul Ghita umfla un inamic politic al sefului lui cu o anumita spasire, jenat ca trebuie s-o faca fiind bugetar si cu familie numeroasa, ci nemilos, militieneste, fara umor. Intr-un liceu bucurestean unde au fost depistati doi protestari elevi care fusesera in Piata Universitatii (scandasera si ei ce a scandat toata lumea), s-a infiintat politaiul de sector si, intr-un triumvirat jegos, in care intra directorul portocaliu si dirigintele, s-a pus in vedere ca orice dovada ca un elev al liceului (tineri de 18 ani!) e filmat in zona risca exmatricularea. Statul politienesc face dosare, ameninta firmele de transport sa sisteze orice calatorie spre Bucuresti, altfel isi pierd licenta, inspectorii scolari pun in vedere dascalilor sa nu se manifeste antiputere daca nu vor sa-si piarda slujba. Represalii, intimidari. Au rezultat? Au, dar nu indeajuns pentru a opri tavalugul revoltei. Revolta a pornit. Nu stiu si nu are mare importanta daca mitingul, inca neinceput al opozitiei, va fi un succes zdrobitor sau doar partial. Lumea amortita, si baltind pana mai ieri intr-o Romanie fara vlaga, si-a recapatat suflul. Oricat ar mima siguranta de sine, oricate forte de represiune ar pune in miscare, n-are cum sa nu simta ca totul s-ar putea sfarsi urat pentru el. Hahaitul nu mai contamineaza pe nimeni, iar minciuna ridicata la rang de doctrina si politica de stat trebuie decontata.
Lucian AVRAMESCU
