Sfanta Mucenita Anastasia a trait in Roma, pe vremea imparatului Diocletian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, si al unei crestine cu numele Fausta. A invatat credinta crestina de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un barbat insuflat de Dumnezeu si binecredincios, cu numele Hrisogon. Parintii au maritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredintei lui, sfanta se purta cu el fara dragoste; se prefacea totdeauna bolnava, ca sa nu aiba nicio legatura cu el. Imbraca haine proaste si saracacioase; statea de vorba numai cu femei nevoiase; slujea pe ascuns pe cei care patimeau pentru Hristos, intra in inchisorile in care se aflau, le spala si le ungea ranile cu untdelemn si le dadea hrana potrivita, insotita fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, intai a fost inchisa de sotul ei, ca ii stia faptele. S-a intamplat, insa, ca sotul ei s-a inecat intr-o furtuna pe mare. Ramasa libera, Anastasia a impartit toate averile ei saracilor. Dupa aceea, fara sa se mai teama, slujea celor care patimeau pentru Hristos; pe cei care mureau ii lua si-i ingropa cu cinste. A indemnat pe multi la mucenicie. A fost prinsa, supusa la chinuri de multi ighemoni impreuna cu alte femei. In timpul chinurilor si-a luat cununa muceniciei.
