Sfantul Mucenic Ghemel a trait pe vremea imparatului Iulian Apostatul. Trecand odata imparatul prin cetatea Ancira, Sfantul Ghemel a stat inaintea imparatului si a marturisit cu indraznire pe Hristos. Pentru aceea a fost incins sfantul cu cingatoare de fier inrosita in foc si pus sa mearga in urma imparatului pe cale. Cand au ajuns la mica cetate a Edesei, a fost intins sfantul chinuit in chip cumplit; iar la sfarsit i s-a dat drumul dupa ce a fost jupuit de piele. Si era o priveliste infricosatoare si nemaiintalnita sa-l vezi mergand asa si vorbind. Dar printr-o randuiala dumnezeiasca, s-a intalnit mucenicul lui Hristos cu un preot, care l-a botezat, caci sfantul nu era inca botezat; si cand a iesit din apa botezului a fost cu totul sanatos. Atunci a auzit si glas dumnezeiesc din cer, care i-a zis: “Fericit esti, Ghemel, pentru ca mult te-ai ostenit!”. Apoi a fost dus iar inaintea imparatului, care a poruncit sa fie rastignit pe cruce. Si astfel a murit.
