Intotdeauna am avut senzatia ca luna decembrie aduce cu ea un plus de optimism. In activitatea profesionala, in planurile familiale, in relatiile interumane, in general. Cred ca merita ca, macar de Sarbatori, sa vedem ceea ce e mai bun la cel de langa noi.
E un moment propice pentru a ne da seama ca seful nu e asa de rau cum, poate, ni se pare ca ar fi peste an, ca vorbele auzite despre noi nu au neaparat o tenta distructiva la adresa noastra, ca parintii insista sa treci pe la ei doar pentru ca, efectiv, le e dor de tine si ca bucuria pe care o faci altora atunci cand daruiesti poate fi mai mare decat aceea pe care o traiesti cand primesti cate un cadou.
Este luna in care putem aprecia mai mult o strangere in brate, un zambet discret, o boacana facuta de copilul care te vede rar in timpul anului. Toate in detrimentul asteptarii unei prime din partea sefilor, gest care ti-ar aduce o bucurie de moment si atat.
Nu poate fi foarte greu ca, macar de Sarbatori, sa apreciem ceea ce se intampla „de bine”, sa nu mai consideram ca fiind „stiri” doar faptele cu impact negativ.
Ne e la indemana sa ne bucure ideea ca unii copii din tara asta vor manca, in aceasta perioada, pentru prima data in viata, o felie de cozonac, o ciocolata sau o friptura. Sa incercam, macar acum, sa „vedem” privirea, nu rictusul, celor pe care i-am considerat dusmani doar pentru ca nu au fost de acord cu opiniile noastre.
Daca avem puterea sa incercam putin din toate astea, atunci Sarbatorile noastre ar putea fi cu adevarat fericite. Sa aruncam la tomberon incrancenarea si sa lasam, macar acum, loc pentru o bucurie pura in sufletele noastre „prafuite” de-a lungul anului de goana dupa bani si pozitii sociale.
Am aceasta speranta: fiecare dintre noi poate fi bun, daca vrea!
Edi MOLDOVAN
