Pe plan extern, ziarul se dovedea extrem de inrijorat pentru autonomia noastra pe care o vedea amenintata de Rusia si Austroungaria (care stapaneau si provincii locuite de romani) dar si de Germania (in legatura cu influenta pe care o exercita asupra printului Carol). Este vorba de o pozitie puternic nationalista si iredentista, nu insa general sovina sau xenofoba, deoarece cu alte state sau popoare nu polemizeaza niciodata. Mai mult, fata de strainii asezati la noi are chiar o pozitie prietenoasa.
Astfel, in anul II, nr.30 (1870), ziarul anunta infiintarea in Ploiesti a unei societati culturale a bulgarilor si facea loc unei invitatii a acesteia: << Cabinetul bulgar de lectura " Soglasie", roaga pe toti patriotii bulgari si bulgarofili a-l onora cu prezenta lor la serviciul divin ce are sa aiba loc, luni, 11 maiu, pe la orele 8 dimineata, la biserica "Sf.Stefan" si d’acolo in localul cabinetului, proprietatea d-lui Alecu Gheorghiu, in piata…>>.
Din paginile ziarului nu lipseau informatii comentate asupra situatiei din Transilvania, referiri asupra impactului brutal pe care legislatia dualista il avea asupra romanilor ardeleni. Mai mult, in opozitia vehementa pe care o facea guvernelor conservatoare punea cu fermitate semnul egalitatii intre incalcarea unor principii democratice in interior si abandonarea sprijinului luptei de emancipare a romanilor din afara statului. Ca urmare, in mai multe randuri, guvernul maghiar a interzis intrarea ziarului in Transilvania, dar el a patruns clandestin.
„Democratia” a aparut dupa o perioada electorala, terminata cu alegerile masluite din martie 1869, tinute sub presiunea brutala a administratiei, in care, numai la Ploiesti si la Craiova, radicalii reusisera, scotand masele in strada, sa castige locuri de deputat. In momentul in care incepea sa scoata „Democratia”, Candiano scapase nu de mult din puscarie, unde fusese inchis peste amestecul in tulburarile de la Ploiesti. Era firesc, deci, ca ziarul sa demaste, cu vehementa, practicile electorale care se permanentizasera. Chiar din primul numar si pe prima pagina publica o nota violenta de protest contra Departamentului Internelor care nu numai ca nu lua masuri contra bandelor de batausi ale conservatorilor si moderatilor, dar le si protejau si incurajau:
<
O problema care a revenit des in coloanele ziarului a fost cea a garzii nationale.
Dupa cum se stie, „garzile nationale” aparusera in timpul revolutiei de la 1848, dar disparusera odata cu inabusirea acesteia si cu reactiunea care a urmat. Reorganizate, aceste garzi au reaparut in timpul lui Cuza, pierzandu-si, insa, repede, importanta dupa ce acesta a trecut la o guvernare autoritara.
Dupa detronarea lui Cuza, in timpul regimului postcuzist, garda nationala (garda civica asa cum mai era numita acum) a cunoscut perioada ei de glorie, la Ploiesti fiind una dintre cele mai puternice, mai active si mai bine organizate garnizoane.
In vremea alegerilor din martie 1869, Candiano inlaturase de la conducerea garzii omul guvernului, colonelul Culoglu si mobilizase garda impotriva guvernamentalilor, contribuind hotarator la castigarea victoriei electorale. In urma acesteia, Candiano a fost arestat si inchis si garda civica dizolvata la Ploiesti (si Craiova). Eliberat din inchisoare in urma unei amnistii, Candiano s-a grabit sa scoata ziarul de care vorbim „Democratia” si sa faca o puternica opozitie guvernului. Inca din primele numere, el a inceput, obsesiv, o campanie pentru reinfiintarea „garzii civice” in cele doua orase. Denuntand dizolvarea ei ca neconstitutionala, el a reusit sa obtina o victorie partiala – reorganizarea garzii, dar fara sa reprimeasca si armele pe care le avusese inainte. „Democratia” anunta, cu mare satisfactie, aceasta victorie si o considera ca un rezultat al campaniei sale.
Redactorul se intreba insa, la 14 octombrie 1869, <
In opozitia pe care o facea guvernului, alaturi de problemele democratiei a atacat si problemele economiei. La data aceea, Candiano nu avea niciun fel de pregatire in domeniul economiei. De-abia peste cativa ani va pleca in Italia si se va intoarce doctor in drept. Acum, se lasa in voia instinctului sau si agita masele. Iata cum un reportaj, aparut in nr.35 din 18 decembrie 1869 evoca o adunare populara, pusa la cale tot de el:
<
Paul D.POPESCU
