Zi Nationala. Armia romana va bate pas de defilare pe sub Arcul lui Ferdinand Intregitorul. Am, aveti domnule cititor, o tresarire, o emotie speciala, o inaripare care vine pe trasee nestiute de la stramosi.
Butonez televizorul sa vad daca a inceput parada militara. E prea devreme si articolul meu trebuie sa plece spre ziar. Presa nu cunoaste hodina. Ea n-are niciodata zi libera, n-are Zi Nationala, n-are Paste sau Craciun. Va veni sau nu va veni presedintele la Arcul de Triumf? Scriu si trag cu coada ochiului. Doar in Parcul Carol au inceput si s-au si ispravit festivitatile. Coroane, coroane, coroane la mormantul Eroului Necunoscut. Public – zero. Blaga, seful Senatului (PSD a scapat in sfarsit de aceasta functie care-i crea disconfort), e singurul inalt oficial al statului roman. In rest, adjuncti, functionarime, secretare, toti insarcinati de sefii lor ramasi sub plapuma sa stea solemni si sa se prefaca marcati de eveniment.
Incerc sa mai aflu ce s-a mai petrecut prin tara.
Conform justitiei, Traian Basescu n-a dat un dos de laba copilului din Ploiesti. A fost, doar, „violent cu minorul”. L-o fi injurat presedintele pe pusti, i-o fi spus vreo vorba deplasata, pentru a-l cita chiar pe excelenta sa? Pai daca nu i-a aplicat o scatoalca dar a fost totusi violent, ce sa intelegem? Basescu nu l-a batut cu pumnul, ci l-a batut cu vorba pe ala mic? Justitia ne lasa in ceata. Ce ti-e si cu procesul asta, sa se incheie in verdict tocmai de ziua tarii! Reforma sanatatii s-a soldat cu mai multi morti. Reforma invatamantului, pentru a-l cita din nou pe presedinte, fabrica tampiti. Iata, prin aceasta hotarare epocala, proba reformarii justitiei. Dar astea nu-s stiri de dat in Ziua Nationala. Rusine sa-ti fie Dinu Patriciu! La multi ani, Romania!
Meteorologii au ticluit-o bine cu Cel de Sus, obtinand derogare de la iarna pentru 1 Decembrie. E soare, nu ploua si nu ninge nicaieri. Vestea, in loc sa ma bucure, intristeaza taranul din mine. E o seceta cumplita, graul pus in pamant de vreo doua luni n-a rasarit decat pe ici pe colo si daca zapada va ramane doar in basme si amintire, la anul vom manca tarana. Azi parca e duminica, iar duminicile au fost zilele cand scriam versuri. Imi bazaie in cap un inceput de poezie care-mi strica editorialul. Risc.
Zapezile de altadata
Cele cantate de poet
Trimise-au fost catre neunde
Tragic si ratacit colet.
N-a nins de mult
N-a nins de veacuri
Din noi s-a ratacit ceva
Si gasitorul, pus pe rele,
Nu vrea iubito sa ni-l dea.
Am anuntat chiar recompense
Am tot saltat tentantul pot
Dar dintre nori un glas mi-a zis
Nici Eu, daca ma crezi, nu pot.
Ninge poete, doar tu fa-o
Ninge din plin, nu tine post
Ninge ca la o sarbatoare
Pe-ales sa-l ningi si pe anost
Pe cel uitat de fericire
Pe cel care-a uitat sa planga
Ninge cu plansul bucuriei
In inima cea mai natanga
Ninge in noi pana la vara
Si pana-n celalalt Craciun
Un pic de fericire-ncearca
Frumosule poet nebun….
Si tot asa as scrie, rima fiindu-mi mai apropiata decat proza, dar eu sunt dator cu un comentariu, iar comentariul meu trebuie sa se incheie cu “La multi ani, frumoasa si trista mea tara!”, bucuria sa se apropie cat mai iute de tine, fiindca te simt, de prea multa vreme, orfana de mangaierea ei.
Lucian AVRAMESCU
