Primele file numerotate (prima scrisa pe ambele parti) contin o adresa de insotire, semnata p.m. de Toma T. Socolescu, arhitect-urbanist, adresata: “Domnului Presedinte de Comisiei de Sistematizare Tinutul Bucegi Bucuresti“. Vom spicui din ea: <<...la observatiile facute am dat explicatii verbale in sedintele Comisiunei, cari au fost inregistrate si deci, la acelea nu mai revin... Regimul vanturilor in orasul Campina este urmatorul: Vantul dominant este cel din directiunea Nord-Vest catre Sud-Est. Acest vant, daca este lent, taria 1-2, aduce timp frumos, daca insa este puternic aduce furtuna. Al doilea vant dominant este Nord catre Sud si al treilea Sud si Sud-Est catre Nord si Nord-Vest, vant care aduce ploaie durabila. In general, Campina este ferita de vanturi, fiind protejata de pozitia ei. Asezarea cartierelor industriale catre Estul orasului e logica, deoarece, in acest fel, aproape tot timpul, gazele emanate din industrii sunt duse catre Valea Doftanei si deci nu ating orasul...
In chestia circulatiei, am aratat ca, in afara de circulatia locala destul de intensa, din cauza industriilor, este inca o mare circulatie turistica si de transporturi pe soseaua Ploiesti-Brasov, ca si catre Doftana-Bustenari, din care cauza am prevazut unele imbunatatiri la arterele de circulatie din interiorul orasului. Voi studia pe planul director si unele artere exterioare indicate de comisiune>>, cum ar fi cea intre Slobozia si soseaua Doftana sau cea intre Estul Campinitei si soseaua nationala.
In continuare, el sugera si niste posibilitati de a realiza o ruta ocolitoare, dar nu le-a trecut in plan deoarece depaseau limitele de atunci ale orasului Campina. De asemenea, prevedea extinderea in viitor a orasului, indicand directia cea mai potrivita pentru aceasta, in zona Campinita. Odata cu “planul director“, el urma sa inainteze si schita de plan a noilor cartiere.
Argumenta de ce centrul civic al orasului trebuie sa ramana in acelasi loc si arata ce urmeaza a se realiza pentru completarea lui. De asemenea, arata cum se va completa si imbogati zestrea arhitectonica a Campinei si cum va fi pusa ea in valoare. In sfarsit, preciza ce trebuie facut pentru un “oras cultural” cum scocotea el Campina, dar si pentru a deveni din nou ca altadata o “statiune climaterica“.
Memoriul era semnat: arhitect-urbanist si iscalitura in cerneala T. Socolescu.
Ceea ce urmeaza este un amplu material netitrat care poate fi socotit si un eficient documentar la planul de sistematizare, dar si o excelenta schita monografica a Campinei, succinta (30 pagini dactilografiate, foarte dense), dar cuprinzatoare.
Ea incepe cu o pagina nenumerotata: Tabla de materii, dovedind nu numai buna pregatire a lui Socolescu, dar si spiritului sistematic, dominat de logica. Sunt inscrise sase capitole, dintre care primele cinci (A-E) sunt intitulate “anchete“. Capitolul F, ultimul, este intitulat “Programul“ si se refera chiar la planul de sistematizare, sustinandu-l documentat si convingator. El are cinci subpuncte, cate directii erau evidentiate in plan. Acestea erau: 1) caile de comunicatie; 2) extensiunea (extinderea); 3) specializarea cartierelor, a strazilor si pietelor; 4) lucrari edilitare, cladiri, centru civic;
5) spatii verzi, gradini si parcuri, aviatie A?I. Este uimitor ce solutii moderne gasea el problemelor edilitare si de mediu si intelegem ce ar fi insemnat pentru Campina aprobarea si aplicarea acestui plan.
Desigur, el pleca de la critica starii existente, datorata unor oameni de afaceri, sprijiniti politic de diferite partide si de membri din administratie. Astfel, parcelatorii, pentru a castiga cat mai mult, au impartit terenurile in loturi mici de 350-500 m.p. astfel incat unele gospodarii vor fi, sau erau deja inghesuite, lipsite de gradini, de vegetatie. Din aceeasi dorinta de a vinde cat mai mult pamant, au lasat loc prea putin pentru strazi. Au aparut strazi de 6-8 m latime si chiar terenul lasat pentru bulevardul de pe malul Prahovei s-a ingustat mereu. Nu s-a avut in vedere nici un fel de aliniere si nici aspectul caselor. S-au parcelat terenuri agricole fara sa se tina seama de legatura lor cu orasul, parcelatorii lasand totul, inclusiv retelele edilitare, pe seama comunei. Orasul Campina nu avea un serviciu tehnic cat de cat eficient etc.
In continuare, Socolescu oferea solutii pentru toate aceste neajunsuri si stabilea care erau directiile de extindere a vetrei orasului convenabile atat din punct de vedere al legaturii cu centrul si cu soseaua nationala, devenita magistrala europeana, cat si al asigurarii unei minime poluari a viitoarei asezari campinene.
Planul de sistematizare era o ingenioasa impletire intre traditie si modernitate. El era sustinut de primele capitole ale lucrarii si anume: ancheta fizica (geografica), ancheta istorica si estetica, ancheta economica, ancheta sociala si sanitara, ancheta administrativa si juridica, fiecare dintre acestea tratand succint, dar precis si pregnant, doua pana la sase aspecte importante. Este clara tendinta de a pastra aspectul si personalitatea vechiului oras, dar adaptate la cerintele vietii urbane din acel moment si mai ales la cele ale unui viitor, apropiat sau departat, dar perfect previzibil.
Se oprea asupra functionalitatii fiecarui cartier, adesea chiar a unor strazi. Erau tratate si independent unele detalii, alcatuindu-se adevarate proiecte pentru ansambluri rezidentiale, colonii muncitoresti, piete si centre comerciale, zone, cu vocatia unui ecologist. Desigur, nu lipsea amplasarea si descrierea spatiilor verzi, parcurilor si gradinilor. Din punct de vedere arhitectonic, se prefigura centrul civic si se recomandau aspectul si dimensiunile viitoarelor edificii.
Era nu numai un excelent plan de sistematizare a orasului, dar si o valoroasa monografie a Campinei.
Nu putem decat sa regretam mult pierderea acestei lucrari, atat pentru aspectul viitorului municipiu, cat si pentru monografiile de mai tarziu.
Paul D. POPESCU
