• Aceste prevederi nu se aplica si managerului regiei

Zilele acestea, prin birourile Regiei Autonome de Transport Public (RATP) Ploiesti circula un nou regulament obligatoriu, pe care multi dintre angajati refuza, pur si simplu, sa-l semneze. Este vorba despre un asa-numit Cod de Conduita pentru salariatii RATP, carora, mai voalat sau mai direct, li se pune pumnul in gura si li se interzice sa „dea din casa” informatii referitoare la eventualele matrapazlacuri mai vechi sau mai noi care se petrec in interiorul acestei institutii aflate in subordinea Consiliului Local Ploiesti.

Radu Popescu a prins momentul oportun pentru a le impune „conduita” angajatilor din subordinea sa. Acest document de ordine interioara apare exact in momentele in care regia condusa de acest membru marcant al PDL Ploiesti este prinsa in corzile justitiei si ale posibilelor returnari de zeci de milioane de lei noi la bugetul de stat.
„Codul de conduita” demonstreaza ca este, inca din primele paragrafe, o modalitate de crestere a raspunderii si a implicarii salariatilor in cadrul regiei, iar pentru fiecare compartiment in parte se pregatesc alte norme interne, specifice locului de munca al fiecarui angajat. Potrivit acestui document intern, salariatii regiei trebuie sa puna „interesul public mai presus decat interesul personal”, precum si sa demonstreze ca loialitatea fata de RATP este ridicata la rang de obligatie. Faptul ca acest cod de conduita vine sa interzica orice „sifonare” catre exterior a evenimentelor mai putin placute care se petrec in cadrul regiei reiese foarte clar din paragraful referitor la „loialitate”. Potrivit acestuia, salariatilor RATP li se interzic urmatoarele: sa exprime in public aprecieri neconforme cu realitatea in legatura cu activitatea regiei, „sa faca aprecieri in legatura cu litigiile aflate in curs de solutionare si in care regia este parte, sa dezvaluie informatii care nu au caracter public (n.n. – conducerea regiei uita ca este o institutie a carei activitate are caracter public si care cheltuie banii publici)”. Radu Popescu se teme, de altfel, ca nu cumva oamenii din subordinea sa sa poata fi cumparati, contra furnizarii unor informatii, in codul de conduita fiind precizate inclusiv astfel de interdictii.
Interesant este si un alt paragraf, de fapt o propozitie care, desi are caracter obligatoriu pentru „personal”, are rolul ei: „salariatilor le este interzis sa afiseze in cadrul regiei insemne ori obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora”. Pentru ca interdictia se refera strict la salariati, directorul Radu Popescu are, prin urmare, dreptul sa faca politica si sa foloseasca mijloacele de transport in interes personal sau de partid…
Asteptam cu interes modul in care se va face politica la alegerile de anul viitor, in incinta regiei de transport, de catre conducerea acestei institutii, dat fiind ca angajatilor li se interzice, de asemenea, sa le impuna colegilor lor sa se inscrie in organizatii sau asociatii, indiferent de natura acestora, sau chiar „sa le sugereze acest lucru”.
Multe dintre ideile din acest document care circula prin birourile RATP par sa reprezinte mai mult un cod al tacerii, decat un cod de conduita. Si, avand in vedere prevederile Codului Muncii, nu ar fi de mirare ca, in viitorul apropiat, in contractele de munca sa intervina si o clauza de confidentialitate, a carei incalcare sa poata atrage obligarea salariatului la plata de daune-interese.
Violeta STOICA