Pomenirea Sfantului Mucenic Romano
Acesta a trait in zilele imparatului Maximian si pentru dragostea ce avea pentru Hristos a tras inapoi pe eparhul Asclipiad, care voia sa intre in capistea idolilor, zicandu-i ca idolii nu sunt dumnezei. De aceea l-au batut peste gura si l-au chinuit. Si a cerut sfantul de au adus un copilas, spre mustrarea eparhului. Si l-a intrebat eparhul: “Pe care Dumnezeu se cade sa-l cinstim si sa ne inchinam lui?” Iar el a raspuns: “Pe Dumnezeul crestinilor”. Batand eparhul pe copil, fiind si maica-sa de fata, copilului fiindu-i sete a cerut apa, dar maica-sa fiind binecredincioasa si de Dumnezeu iubitoare i-a zis: “Nu bea, fiul meu, din aceasta apa, ci du-te si bea din apa cea vie”. Si fiindca copilul mustra inca pe tiran, iarasi l-au batut si i-au taiat capul. Iar Sfantului Romano i-au taiat limba, dar si dupa ce i-au taiat-o a grait, multumind lui Dumnezeu. Auzind imparatul Maximian de minunea aceasta a sfantului, a poruncit sa fie sugrumat in temnita, si asa a parasit el aceasta viata desarta, luand cununa muceniciei.
