Revista accepta cu bunavointa toate informatiile pe care elevii le aduceau, sub forma unor note, din toate domeniile si de pretutindeni. Asa era succinta descriere a statiunii Karlsbad, de catre un elev care o vizitase.Tot I. Stefanescu publica, doi ani mai tarziu, “La carierele de marmura de la Carrara“.
Rubrica “De prin lume“, prezenta in toate numerele, era inchinata faptului divers cuprinzand cele mai variate informatii culese de elevi din presa romaneasca si straina. Sub titlul “Stiinta practica“ elevii, din experienta parintilor lor, sau din cele citite, dadeau sfaturi practice, in diverse probleme colegilor lor. Alteori acestea se gaseau sub genericul “Sfaturi folositoare”, alteori apareau cu supratitul “Minuni de prin lume“.
Fara sa aiba mari posibilitati in directia aceasta, revista s-a apropiat si de unele aspecte filosofice si morale ale gandirii elevilor. Multi elevi isi vedeau publicate in revista “cugetarile“ lor, in buna masura inspirate din carti si publicatii, dar frumos formulate, cu valente educative. Elevul Serbanescu I. publica “Invataturi“ traduse dupa S. Smiles.
In acelasi scop se cultiva si epigrama, aparand cateva catrene, mai mult sau mai putin realizate ca forma, dar, in general, spirituale si moralizatoare.
Revista a dat o deosebita atentie elementelor de etnografie, folclorului, traditiilor, creatiei populare, prof. Gh. Zagorit indrumandu-i cu obstinatie pe elevi in aceasta directie.
Au aparut si povesti, cum era “Basmul pupezei“, cules de Grosu Nicolae (clasa I B) de la dascalul de la biserica din Loloiasca. Erau, de asemenea, inserate in paginile revistei nenumarate poezii populare culese de elevi de la locurile lor de bastina. Amintim dintre acestea “Urare catre domnie, tinuta la domnie noua in vremea lui Dragos Voda“, auzita de Ionescu G. Dumitru din clasa a IV-a B de la Stan Dragomir din Gornet Cuib. Mai era si “Cantecul lui Iancu Filipescu“, auzit la Valenii de Munte de Negoita Petre din aceeasi clasa. Chiar editorul Zagorit publica cateva versuri culese de el, balada “Haiducul Comanac“. O alta balada haiduceasca publica si Popescu I. Gheorghe din clasa I A, culeasa de la bunicul sau din Moreni. Mai apareau: “Cantecul drumetului“, cules de Fratila Oancea, si “Murgulet“, poezie cu intentii moralizatoare, combatand betia, culeasa de la Fetesti-Ialomita de Popescu Nicolae.
Multa atentie era data literaturii populare ocazionata de sarbatorile de iarna. Au aparut colinde (trei) culese de Radulescu Iulian din Grind-Ialomita, un altul cules de Duta N. F. de la bunicul lui din Ploiesti etc. A fost publicat “Pluguletul cel mare“, cules de Manea I. din Fundeni Scaiosi, si “In seara de Sfantul Vasile“, cules de Coman E. de la Tomsani.
In culegerile de folclor erau introduse si descantecele ca “Deochi de fata“, adus de Draganescu Ion din Maneciu Ungureni sau “Descantec de deochiu la flacau”, prins de Ivanescu Ion de la bunica sa din Ploiesti.
Sub genericul “Cuvinte din batrani“ sau “Din trecut“ erau descrise obiceiuri si traditii pe cale de disparitie. Asa erau notele unor elevi care comunicau “obiceiuri de sarbatori“ la Poienarii Burchii, Malaiesti, Ditesti, Chiojdeanca sau Izvoarele, sau “Credinte din popor“ de la Breaza, Vitioara, Gageni. Tot aici erau inserate legende ale unor locuri, unele destul de interesante, multe dintre ele legate de tatari si de urmele lasate de ei. Aparea si un grupaj “Din legendele orasului Ploiesti”, semnat de Andrei A.C, Minca A. Marin si Radulescu C. Ion. In unele dintre ele se incerca sa se plece de la un fapt istoric ca in “Teapa“ de Constantinescu Stelian, “Un sat din vremea lui Mircea cel Batran“ de Ionescu Petre sau “Via Muscalului“ de Craciun D. M.
Revista incerca sa nu ramana numai la acest nivel, ci incerca, cu toate posibilitatile reduse in aceasta directie pe care le avea sa puna la curent pe cititori cu noile idei si tendinte din lumea contemporana, cu continutul unor lucrari netraduse inca la noi.
In sfarsit, revista incerca sa aduca si o parte distractiva, fiecare numar publicand, sub diferite titluri, ca “Pozne“ sau “Cuvinte de petrecere“, snoave, anecdote, vorbe de duh. Ele erau adunate, fara nicio pretentie de originalitate, de elevii din clasele gimnaziale ca Stefanescu Ioan, Constantinescu Constantin, Ionescu Nicolae, Goranescu V., Iliant I., Ionescu Petre, Ionescu V.Grigore, Apostol Gheorghe. Tot pe aceasta linie, micii autori transmiteau colegilor lor experiente distractive, mici scamatorii, jocuri de cuvinte, ghicitori, tot felul de jocuri de societate.
Revista “Copiii Neamului“ a fost scrisa si citita cu multa placere de elevii Liceului “Sfintii Petru si Pavel“, dar nu numai atat. Acestia erau atat de entuziasti incat faceau tot posibilul s-o difuzeze in randul rudelor si prietenilor lor, nu numai in Ploiesti. Asa se face ca revista are nu numai cititori, dar si colaboratori de la toate scolile secundare din Ploiesti, dar si din multe alte orase printre care Buzau, Braila, Galati, Turnu Magurele, Giurgiu si altele.
Revista si-a incetat activitatea in 1928, dupa ce Zagorit scosese o alta asupra careia isi va concentra activitatea. S-a mandrit insa si cu “Copiii Neamului“ si a avut pentru ce sa o faca.
Paul D.POPESCU
