Unul dintre jucatorii « in voga » in Liga I, mijlocasul stanga Daniel Stana a revenit pentru cateva ore in Ploiesti, in drumul sau din Bals spre Piatra Neamt. « Acest oras a fost a doua mea casa, nu-l ocolesc niciodata. Am petrecut aici 4 ani, cunosc fiecare strada, am prieteni aici. M-as bucura ca, in cariera mea, sa mai am prilejul sa joc la o echipa din Ploiesti, bineinteles, in Liga I, pentru ca am asteptat prea mult acest moment, al evolutiilor in primul esalon » – spune Stana.
«Nu a fost intamplare la Mioveni»
De pe maidanele diviziei C, vedeta in Liga I, in doar un an si jumatate – acesta este traseul lui Daniel Stana, fotbalist care uimeste prin evolutiile sale la Ceahlaul Piatra Neamt. Ultima isprava a « Piticului » – golul de la 40 de metri marcat in poarta Mioveniului, gol care a contribuit decisiv la victoria Ceahlaului, reusita oltenului fiind una de generic TV, la propriu. « Ne mai jucam la finalul antrenamentelor, executand astfel de suturi, de la jumatatea terenului, fara portar insa, si mingea sa intre in plasa fara a atinge pamantul. M-am gandit, cand a sarit mingea la mine ca nu am ce pierde, in cel mai rau caz se ducea afara balonul. Senzatia aceea, de a urmari traiectoria mingei, a fost una unica »- declara Stana, un fotbalist care chiar are ce povesti despre cariera sa.
La 16 ani si 5 luni, in Liga I !
Om de baza la Ceahlaul, care l-a transferat liber de contract de la CS Otopeni, Stana aproape ca nu mai visa sa joace in Liga I. « Am debutat in primul esalon la 16 ani si jumatate, pentru FC National. Plecase Alesanco, iar antrenor era Gino Iorgulescu, fiind in ultimele etape ale campionatului. Am jucat 75 de minute in meciul finalizat cu esec la Bacau, 4-1. Erau atunci la echipa Radu Niculescu, Gigel Coman, Duna, Curt si Lita. Pentru mine, un copil venit de la Scoala « Dobrin » ( n.n.-unde a fost coleg cu Rat si Bilasco), era un moment cu adevarat deosebit. Am ramas insa doar cu acel meci, fiind urmarit de ghinion apoi in alegerile facute. Am fost la Motru, unde am avut o ruptura de ligamente, la un amical cu Jiul, iar apoi, cand am semnat cu Petrolul, ma cauta si Craiova, care a promovat chiar in detrimentul Petrolului. Aici am ratat promovare dupa promovare si am ajuns la Chimia, in Liga a III-a. »
Antrenamente cu juniorii
La Chimia, Stana a avut probleme dupa ce a plecat unul dintre antrenorii sai preferati, Eusebiu Tudor. « Pentru ca aveam contract la nivelul primului esalon, pana am reziliat, m-am antrenat cu juniorii sau singur! Era in aprilie 2010 si nu mai credeam ca prind Liga I » – povesteste Stana, care s-a “razbunat” pe Petrolul chiar in Liga I, cand a marcat golul victoriei pentru nemteni, (scor 1-0 pentru Ceahlaul, la Buzau).
Stana, care a « implinit » 1000 de minute jucate in Liga I spera fi scapat de greutatile din trecutul apropiat : «Nu aveam, la un moment dat, niciun fel de certitudine, chiar si banii de chirie erau o problema. Cred ca exista un Dumnezeu in toate, iar pe mine m-a ajutat. Cred ca as fi semnat cu Tulcea, daca nu mergeam la Piatra Neamt. Ma bucur ca Vicentiu Iorgulescu si-a adus aminte de mine si mi-am vazut visul cu ochii. Acum, mai vreau sa prind un contract in strainatate si se poate vorbi si despre « fotbalistul »Stana ».
«Ce echipa aveam la Petrolul !»
O mare dezamagire a carierei lui Stana ramane faptul ca nu a promovat cu Petrolul in Liga I. In anul cand a promovat Astra, noi chiar am avut o echipa super, iar dovada este ca majoritatea jucatorilor titulari de atunci sunt acum in Liga I, dar la alte echipe. Sebi Tudor facuse o treaba foarte buna, devenisem o echipa de fotbal in adevaratul sens al cuvantului. Petrolul, cu Bozga si Alin Stoica, de la Chiajna, cu Rus, care il suplineste acum pe Torje, la Dinamo, cu mine, cu Budescu, ajuns la Astra, sau cu Marinescu, de la U. Cluj, care jucam impreuna in esalonul secund, putea face fata in Liga I. Mai erau cativa copii talentati, cum ar fi Nastase, Stoica, Arnautu, care aveau potential, plus Cotan, Odoroaba. Pacat ca nu am promovat, a fost un concurs de imprejurari total nefavorabil noua”. Stana a fost apoi in “discutii” pentru a trece la concitadina Astra, dar italianul Nicolo Napoli, necunoscandu-l suficient ca jucator, s-a opus acestui transfer. « A fost o perioada in care am avut numai ghinioane. Am fost apoi refuzat si de Vivi Rachita si va spun sincer ca eu chiar imi doream sa joc la Petrolul. Aveam un contract, considerat mare atunci, am dorit sa se respecte angajamentul, pentru ca viata de fotbalist este scurta si nu se stie niciodata ! Va dau un exemplu dupa care nu ma va judeca nimeni ca am vrut banii pe care semnasem si nu am acceptat o reducere a salariului. Acum, la Mioveni, saptamana trecuta, in secunda 30, la acel fault al lui Tanase, s-a vazut ca am scapat doar prin noroc, si pentru ca asa a vrut Dumnezeu, de o fractura. Am avut aparatoarea pusa un pic stramb, si astfel mi-a protejat piciorul, altfel acum eram in carje, Doamne fereste ! De ce sa renunti la banii cuveniti ? » – explica Stana. Micutul mijlocas – poreclit de prieteni « Titi » – regreta si ca « la Chimia nu s-a reusit promovarea. Sunt cativa jucatori acolo, foarte buni, iar Minciuna este doar un exemplu. Si acum, vineri seara, ma uit pe net sa vad ce a facut Chimia, cine a dat gol, la fel urmaresc si parcursul celor de la Otopeni, unde, campionatul trecut m-am « pus pe picioare » cum se spune ».
Astra nu va avea meci usor
Peste doua etape, Stana va fi adversarul Astrei, Ceahlaul urmand sa joace in « 9 Mai ». Dupa ce a dat primul sau gol din Liga I tocmai contra Petrolului, la Buzau, in succesul moldovenilor cu 1-0, Stana este de parere ca si Astra va avea un meci greu cu Ceahlaul. « Noi jucam bine in deplasare, dovada punctele luate cu Petrolul, la Vaslui, la Mioveni. Si cand am pierdut, la CFR, de exemplu, am facut-o la limita. Vrem sa ne salvam de la retrogradare, ne agatam de orice meci si o facem jucand un fotbal destul de bun, incercam sa pasam. Antrenorul Costel Enache este si el foarte apropiat de noi, putem incurca orice adversar » – spune Stana, care si-a incheiat scurta trecere prin Ploiesti cu o promisiune : « Voi reveni in vacanta, macar doua zile, vreau sa-mi vad prietenii ».
Marian DIMA
