Sa te asezi la casa ta nu mai este, de multa vreme, un tel al romanilor. Sau, poate este, dar intr-o stare latenta, undeva ascuns in sufletele celor care se gandesc de o mie de ori inainte de a lua o astfel de decizie.
Oamenii se casatoresc din ce in ce mai rar intr-o tara in care, in afara peisajului formidabil, prea multe „aspecte” de bine nu gasesti. Se prefera traiul singuratic si motivele sunt multe si plauzibile. Decat sa „incurci” si pe altul cu problemele tale, decat sa suporti si toanele altuia, decat sa chivernisesti si „saracia” altuia, mai bine stai potolit si-ti vezi doar de actiunile tale, indiferent care ar fi ele.
Pot fi explicatii normale, pentru decizii nefiresti, cel putin in teorie. Pentru ca la scoala ni s-a spus, alora care ne-am dus, ca omul e facut sa traiasca in societate, nu singur. Dar, tot acolo am mai aflat ca e mai bine sa traiesti singur, decat „singur in doi”.
Astfel incat pare de inteles, pana la un punct, de ce romanii nu mai intemeiaza familii. Si, urmand firul logic, automat este de inteles si de ce natalitatea este in scadere.
Intr-o perioada in care esti privilegiat daca ai un loc de munca stabil, in care poti avea un trai decent doar daca „te bagi in combinatii”, parca nu iti vine sa mai faci copii. Nu din egoism, ci din dorinta de a nu-i vedea crescand cu lipsuri si de a nu-i expune intr-o societate degradata, dezumanizata, in care drama celui de langa noi este fix problema lui. Si, mai ales, ca sa nu patesti la fel ca majoritatea oamenilor normali din aceasta tara, care – desi nu recunosc – ajung sa traiasca, la maturitate, doar viata copilului lor !
Exista, insa, si oameni care spun ca iubesc atat de mult copiii incat fac patru-cinci si pe urma nu mai stiu cum sa se indatoreze pentru a le da de mancare; dar aceasta este o cu totul alta poveste.
Este o tema de reflectie, una „delicata”, intr-o tara care, urmand acest curs, va avea din ce in ce mai putine familii si din ce in ce mai putini parinti, oricat de imbietoare ar fi ideea de a avea prin casa un pui de om care sa-ti spuna, dupa caz, „mama” sau „tata”.
Edi MOLDOVAN
