„Nu e tara fara limba, fara limba nu-i popor”(D.Matcovschi)
Pe acest mare poet al Basarabiei l-am cunoscut pe 31 august a.c., la Chisinau, cu prilejul sarbatorii “Limba Noastra cea Romana”. L-am ascultat recitand, cu glasul sau “obosit”, din creatia sa poetica. El s-a afirmat ca un lider al nemului romanesc, de dincolo de Prut, si s-a impus in literatura romana printr-un mesaj autentic, in toate genurile literar-publicistice: poet, dramaturg, prozator si jurnalist. In revistele “Cultura” (1966-1970) si “Nistru”( unde era redactor sef in perioada 1988-1997), Dumitru Matcovschi a publicat zeci de materiale din istoria neamului romanesc si texte ale scriitorilor romani din perioada interbelica, fiind un vajnic luptator contra regimului totalitar, indemnandu-i pe basarabeni sa gaseasca raspunsuri la intrebari, precum “Unde ne sunt valorile, istoria si limba romana?” sau “De ce ne complacem in mizerie si ne carpim istoria ca un neam al nevoii?”. Memorabila ramane publicarea, in revista “Nistru”(1988), a istoricului articol “Vesmantul fiintei noastre”, de Valentin Mandacanu, care a reaprins flacara constiintei nationale in lupta pentru limba romana si alfabetul latin. In aceeasi revista – care incepand din 1990 s-a numit “Basarabia” – au vazut lumina tiparului “Sfanta Scriptura”, “Doina” lui Eminescu, “Spovedania unui invins”, de Panait Istrati si “In preajma revolutiei”, de Constantin Stere, toate in alfabet latin. Un alt aspect demn de retinut: circa 200 dintre poeziile sale s-au contopit cu muzica, devenind, astfel, cele mai cantate creatii literare, alaturi de cele ale altui poet nemuritor, Grigore Vieru. Prin piesele lui si-au pastrat constiinta nationala cateva generatii de romani basarabeni. Poate si de aceea el a fost prima victima a regimului totalitar sovietic. In anul 1968, intregul tiraj al volumului sau de versuri “Descantece de alb si negru” a fost ars si oprit astfel de la difuzare, fiind considerat subversiv. De-abia in anul 1989 i s-au recunoscut meritele. A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova, apoi i s-au oferit Ordinul Republicii (1995) si Premiul pentru Poezie “Nichita Stanescu” (1997).
La 20 octombrie a.c., acest “Poet si om al cetatii”( cum se intituleaza volumul colectiv care inaugureaza colectia “Personalitati notorii”) a implinit 72 de ani. Cu acest prilej, Uniunea Scriitorilor din Basarabia a organizat un Festival International de Poezie si Cantec, care s-a desfasurat timp de trei zile, la casa parinteasca a poetului – din satul Vadul Rascov, Soroca, cu participarea a peste 50 de poeti din Basarabia, Ucraina si Romania. Tot in acest loc de bastina al poetului – care incepand de acum va deveni Muzeul “Dumitru Matcovschi”, a avut loc si un simpozion stiintific, cu tema “Destinul Basarabiei in creatia lui Dumitru Matcovschi” – manifestare omagiala la care au fost prezenti numerosi colegi de breasla din Basarabia si Romania, printre care si profesorul roman de istorie al poetului, Constantin Drahenberg, ajuns la venerabila varsta de 85 de ani. “Am venit aici intr-un suflet, deoarece pentru mine D.Matcovschi reprezinta o mare valoare spirituala”, a declarat domnia sa. O alta declaratie relevanta despre poet a facut-o tanarul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca: “De-abia in clasa a II-a, cand am citit “Basarabia” lui, am inteles ca tara in care locuiesc se cheama Basarabia si nu RSSM”. El a fost si este, dupa cum remarca un alt tanar poet, “tatal tatalui nostru, plin de zbucium si cautare de adevar”.
Ioan POPESCU
