Cu putin inainte de orele 7, clopotele bisericii de peste drum au inceput sa bata a sarbatoare. Apoi toaca de lemn a dat si ea glas peste causul vaii – sunet subtire, inmuiat de acustica infundata a scandurii care dainuie din vremea strabunicilor mei. Pe sosea nu se vede tipenie de om. Doar tarcovnicul, banuit in chilia inalta a clopotnitei, da semn matinal ca si la Sangeru a venit 8 septembrie, an de an ziua de Sfanta Maria Mica. Nascatoarea de Dumnezeu, pentru noi crestinii, fie practicanti, fie inchinatori ocazionali, ramane cea mai pretuita si omagiata femeie a cerului, prin rugaciune, prin piosenie. Maica Domnului, fie ea Mare, adulata in 15 august, fie Mica, pomenita in toate bisericile, e pentru suferinzi, pentru femeile care se confeseaza prin rugaciune Ei, Dumnezeul accesibil si adevarat in fata caruia isi deschid sufletul. Maica, prin multimea rugilor pe care le primeste de la muritori, isi surclaseaza adesea Fiul si, nu o data, pe Atotputernicul. Maica Domnului, pe care in Catedrala San Pietro, din inima Vaticanului, o gasim in marmura, cu pruncul in brate, tinandu-l usor, cu duiosie, chiar daca cel dat jos de pe cruce avea atunci 33 de ani si parea mai varstnic ca propria-i mama. Asa a inchipuit scena Michelangelo, sculptorul de geniu care, pe langa Pieta si David, ambele decupate cu dalta din taria stancii, a pictat nemuritoarea Capela Sixtina. Oricum, pentru crestinii adevarati si nu parati (la Costesti sunt unii care azi (n.n. – ieri) fac petreceri galagioase stropite din belsug cu alcool si sunet de manele si care mai mereu se sfarsesc cu incaierari) in ziua de azi nu mai e loc de omagiat alta femeie. Nascatoarea Fiului lui Dumnezeu si Fiului Omului e unicul personaj ceresc sau lumesc ingaduit azi in rugaciune si slavire. Ei bine, dupa vizita mea matinala la orataniile curtii, prilej cu care am vorbit cu porumbeii, m-am lasat admonestat de bibilici si am primit cererea repetata a ratelor care doreau mai multa apa in jgheab, m-am intors in casa si, cu un nesabuit gest intrat in reflex, am pornit televizorul. Ei bine (vorba vine asa ca doar bine nu e) prima stire venita de la oras e ca azi, la Targoviste, candva capitala a Tarii Romanesti, cetate de scaun, municipiu cu staif, o cucoana politica va fi unsa cetatean de onoare. De ce azi si nu ieri sau maine? De ce sa manjesti ziua de Sfanta Maria Mica sfintind-o pe politiciana Udrea cu un titlu inutil si nemeritat? Respectiva nu e din Targoviste, ci din Buzau, si in afara de o prietenie politica si de afaceri cu mai marele pedelist al judetului, unul Popescu daca nu incurc eu numele, nimic n-o recomanda pentru un asemenea titlu. Mi s-a intamplat si mie sa fiu asezat intre cetatenii de onoare ai municipiului Ploiesti, resedinta judetului in care m-am nascut. N-am fost de acord si doar insistenta junelui Mircea Ionescu Quintus, de care ma leaga fire sufletesti numeroase, m-a determinat sa accept. N-am facut nimic pentru Ploiesti, ziceam eu, ce atata tevatura? Ai facut, zicea si primarul Calota, evocand cartile mele si implicarea in diverse activitati scriitoricesti si civice. Ma rog. Sa presupunem ca doamna Udrea a facut incredibile minuni pentru Targoviste. Sa zicem ca ea, prin banetul de care dispune, a facut cota grasa pentru resedinta judetului Dambovita. E, care va sa zica, taman buna de uns cetatean de onoare. Dar de ce azi cand, chiar si pentru grasul ala de conduce judetul, singura femeie care merita omagiata, slavita, asezata in rugaciuni, intr-o zi sorocita de credinta noastra stramoseasca, e Maica Domnului? Cum sa scoti lumea de la biserica, sa randuiesti in strana primariei consilierii, sa pui covoare de intampinare ca la Ierusalim pentru a o cinsti pe doamna Udrea, ministru peste banii tarii? Nu vi se pare o impietate? Era un capat de lume daca investirea cu pricina se petrecea in alta zi? Femeia in cauza mai e cetatean de onoare in vreo zece comune si tot atatea orase, e intampinata pretutindeni – cu exceptia momentelor cand printre gardieni mai scapa cate un nevolnic din popor care se trezeste huiduind – cu pupaturi de maini, paine si sare, lautari si ode. Nu-i o noutate. Noua e doar obraznicia politica de a incaleca o sarbatoare crestina dedicata Mariei din cer. Iarta-i, Sfanta Fecioara, pentru ca, ametiti de bani si putere, nu mai stiu ce fac.
Lucian AVRAMESCU
