Sf. Pimen era de origine din Egipt. La varsta de cincisprezece ani se duse sa-i regaseasca pe cei sase frati ai sai, asceti in pustiul Sketis (adica “al Schitului”), unde a si ramas. Cand centrul monastic de la Sketis a fost devastat de catre barbarii mazici (407), cei sapte frati au reusit sa scape masacrului si, luand-o pe drumul exploatarilor de nitriu din zona, se instalara la Terenuthis, in partea superioara a Egiptului, pe malurile Nilului. Pimen deveni aici foarte renumit incat oamenii piosi ii paraseau pe batranii la care se duceau sa ceara sfaturi, pentru a veni la el. Dupa ce a stralucit multi ani ca un luceafar in pustiu, invatand prin propria experienta si facandu-se un model viu al tuturor virtutilor, Avva Pimen a adormit in pace, la catva timp dupa Sfantul Arsenie cel Mare (dupa 449), dar fara sa fi revazut pustiul Schitului.
