Ion N. DIMA (I)
Ion N. DIMA a fost, credem, cea mai importanta personalitate valenara din perioada interbelica, nascut, crescut si stabilit, pana la moarte, in oraselul de pe Teleajen.
Provenea dintr-o familie mic burgheza; tatal sau, Nicolae Dima- Boiangiu, avea un mare atelier de vopsitorie si era o figura marcanta a targului. Vazuse lumina zilei in 1879 si o sora mai mica a sa, nascuta in 1884, Victoria N. Dima, avea sa ajunga si ea o persoana remarcabila a Valenilor, ca o invatatoare stralucita si activista culturala.
A facut clasele primare la Scoala de Baieti din localitate si istetimea si silinta lui la invatatura i-au facut pe toti sa inteleaga ca trebuie sa “mearga mai departe”. A fost, deci, inscris la Liceul – deja de certa traditie – “Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti, care isi desfasura cursurile in frumosul local proiectat de Al. Orascu, cunoscut sub numele de “Liceul Vechi” (azi Muzeul de Istorie). Desigur ca a fost impresionat de prestanta si frumusetea acestui local, de dotarea lui si de inzestrarea de aici. Dar admiratia i-a fost, insa, intrecuta de cea pentru “Liceul Nou”, cel de pe Bulevard, unde avea sa invete mai bine de un an, din 23 aprilie 1898 si pana la absolvire, la 29 iunie 1899, care era – asa cum dorisera ploiestenii – un “monument national”.
La inceput, in anii de gimnaziu, a mai prins pe acei vechi si mari profesori, ctitori ai invatamantului secundar ploiestean – Romanescu, Crapellianu, Iennescu, Manuelescu, Saruleanu – care au pus bazele culturii sale generale. Si profesorii din cursul superior au continuat sa-l instruiasca si sa-l formeze si este de netagaduit ca si colegii sai l-au influentat. Printre acestia a fost seful promotiei lor, Valenescu Regulus, pe care il admira si care, inca de atunci, voia sa ajunga judecator si a devenit, intr-adevar, un stralucit magistrat, orientandu-l si pe el spre o cariera juridica. A mai fost coleg si cu viitorul pictor Iosif Iser, care l-a introdus in lumea frumosului, a artei. Probabil ca indemnul spre publicistica i-a venit de la un alt coleg, Eugen Porn, care inca din ultimele clase colabora la presa centrala si va ajunge in anii urmatori un publicist cunoscut. A fost coleg – si probabil apropiat – cu Constantin Malamuceanu, cel care avea sa ajunga general, dupa ce devenise o legenda vie ca erou in luptele de la Marasesti. Poate si datorita acestuia si-a consolidat Dima nestramutarea in dragostea pentru tara si neam, darzenia si vocatia de comandant, de conducator.
Terminand liceul cu bine, tanarul valenar s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti, cu gandul de a deveni magistrat. Pentru el, studentia a fost o perioada rodnica. A impletit viata de student cu distractiile, dar si cu studiul Dreptului, ca si cu mijloacele de instruire extraunivertara pe care le oferea Capitala si rezultatele au fost pe masura eforturilor. Numai ca anii sai de studentie au coincis cu debutul furtunos al lui Iorga nu numai in viata culturala, ci si in cea politica a tarii. Erau anii in care Iorga captiva tineretul cu acea cruciada pentru apararea limbii romane si, apoi, cu lupta lui impotriva coruptiei, a abuzurilor, a incuriei administratiei, cu inaltul sau patriotism. Era clar, si pentru el evident, ca si pentru altii, ca un asemenea om, desi se ridica impotriva politicianismului, nu va putea ramane in afara politicii. Si chiar inainte de a-l cunoaste pe Iorga, personal, s-a hotarat sa-l urmeze. Cum magistratii nu aveau voie sa faca politica, a renuntat la o cariera in magistratura si a hotarat sa devina avocat.
Terminand facultatea si apoi serviciul militar, s-a inscris in baroul de Prahova, urmand sa-si faca stagiatura la Ploiesti. Aici l-a cunoscut pe Dumitru Munteanu-Ramnic, nu demult numit titular pe o catedra de istorie la Liceul “Sfintii Petru si Pavel”, numai cu doi ani mai in varsta ca el. Acesta avea si legaturi directe cu Iorga si, poate, prin el, l-a cunoscut si personal pe profesor, ajungand si el sa fie fascinat de personalitatea acestuia.
Dupa ce si-a trecut examenul de titularizare in barou si a devenit avocat pledant, s-a stabilit in orasul natal. Priceput, corect, om de incredere, si-a facut repede o clientela buna si a devenit, la fel de repede, un nume cunoscut la Judecatoria Valeni, la Tribunalul Prahova si chiar la Curtea de Apel Bucuresti.
Paul D.POPESCU
