Regina Maria (X)
Sa intrerupem putin linia biografica si, pentru ca suntem in luna august – luna universitatii populare „N.Iorga” – s-o purtam pe regina la Valenii de Munte. Maria il cultivase pe Nicolae Iorga si inainte de a se urca pe tron, intelegandu-i marea influenta pe care el o avea nu numai in viata culturala, ci si in cea social-politica a tarii. De altfel, ii era si obligata, intr-un fel. Sa nu uitam ca, in octombrie 1922, la incoronarea de la Alba Iulia, nu au voit sa participe decat guvernantii liberali si partizanii lor, liderii celorlalte partide refuzand sa vina. La rugamintea personala a regelui si reginei, Iorga s-a desolidarizat de ceilalti sefi de partide si a luat parte impreuna cu o serie de mari intelectuali, partizani ai lui.
Sa spicuim din cartea prof.dr. Petre Turlea cateva aspecte ale relatiilor ei cu Valenii de Munte.
Chiar inainte de Primul Rzboi Mondial, ea a urmarit cu atentie si interes tot ce se intampla la Valenii de Munte, activitatea lui Iorga, nationalista si patriotica, coincizand cu viziunea ei asupra viitorului Romaniei si Europei. Dar pozitia de principesa mostenitoare nu-i permitea sa se amestece in vreun fel, fara aprobarea regelui.
In perioada interbelica a mobilizat toata familia regala sa viziteze cursurile de vara, inclusiv pe regele Ferdinand. La prima editie interbelica (1921) l-a indemnat pe fiul ei cel mare, neastamparatul Carol, printul mostenitor, sa fie o zi auditor. El a venit, a fost foarte bine primit si, entuziasmat si cald, a rostit cateva cuvinte frumoase despre ceea ce vedea acolo, amintind si de vizitele dinainte de razboi.
Un an mai tarziu, la invitatia staruitoare a lui Iorga, regina Maria a venit la Valeni la 22 august 1922. Cu ea mai erau principesa Irina a Greciei, principele Niculae si principesa Ileana. Desi primita cu multa caldura, vizita ei fiind apoi relatata amanuntit in „Neamul Romanesc”, cu parada a portului popular si care alegorice, desi in cuvantarea ei, s-a silit sa fie cat mai „populara” nu a starnit aceeasi simpatie pe care fiul ei Carol mai spontan si mai sincer, o provocase cu un an inainte. Se pare ca acest efort era destul de vizibil si se parea ca regina vorbeste de pe un soclu pe care si-l dorea cat mai inalt si mai solid.
Atunci, aici la Valeni, a rostit acele cuvinte, cele mai memorabile care ne-au ramas de la ea, pe care noi le-am mai inregistrat in articolul nostru. Era declaratia ca, in 1914, cand se punea problema drumului istoric al poporului roman, ea se unise in inima ei cu acesta si cu visul Romaniei Mari pe care il hranea si ea. Si, evocand lucrurile de atunci, afirma inca o data ca n-ar fi parasit tara intr-un moment ca acela si nici in altul.
In cadrul vizitei, Iorga i-a propus sa patroneze Scoala de misionare pe care el tomai o infiinta si careia urma sa-i dea numele ei. Era vorba de un patronaj mai mult simbolic si moral decat material, practic, banii necesari (300.000 de lei) fiind deja stransi de Iorga de la romanii din America.
In sala arhiplina si a zecilor de auditori de la ferestre, regina, vadit emotionata, a vorbit despre razboi si faurirea Romaniei Mari si a apreciat, fara rezerve, opera de la Valeni a lui Nicolae Iorga. Raspunzand, Iorga a omagiat-o si el pe regina amintind imprejurarile razboiului: <
In continuare, Iorga a vorbit despre noua sa initiativa si i-a propus sa o patroneze. Regina l-a felicitat pentru gandul sau, a acceptat cu placere sa dea numele sau Scolii de misionare si l-a asigurat de inaltul ei sprijin. Chiar daca nu era insotit de cine stie ce subventii, gestul ei l-a intarit pe Iorga in ideea ca ceea ce face el este un lucru bun.
In anul urmator, totul era gata la Scoala de misionare, hotarandu-se ca, la inceputul lui noiembrie, sa aiba loc deschiderea festiva a cursurilor, stabilindu-se data exacta.
Paul D.POPESCU
