Rusinea fetei e numele popular al unei plante mici, de faneata, care infloreste in miezul verii, aproape nevazuta in simfonia coloristica a anotimpului. Petalele ei albe, usor asimetrice, nu ca la margarete unde corola este perfect circulara, s-au micsorat, zice o babuta, de la an la an. Uite, imi arata ea, desfacand, chirurgical, bizara alcatuire a plantei, intr-o palma care a mangaiat mai mult coada sapei decat trupul unui barbat, cand eram copila floarea asta era ca o floare. Acum nu mai e nimic din ea. Rusinea fetei a pierit, cum au pierit respectul intre oameni si credinta in Cel de Sus. Femeia, peste faptura careia timpul a zvarlit o plasa intortochiata de riduri si semne, pare nemultumita nu atat de saracia ei, evidenta si probabil strivitoare, cat de intraductibilul unei constatari morale. Lumea se ruineaza interior, principiile care faceau diferenta intre noi si reptile sau moluste s-au volatilizat, claviatura fina a relatiilor dintre oameni, dirijata cu bagheta educatiei, s-a ingrosat si scoate uneori sunete de pestera.
La Sangeru a fost miercuri seara vijelie si ploaie abundenta. Fenomenul cosmic, iscat din senin, contrazicand obraznic asigurarile de canicula ale meteorologilor, a bagat in sperieti vietatile curtii, cainii s-au tras ghemuiti in custi, pasaretul a alergat sub stresini si adaposturi, vacile au mugit dimpreuna cu acoperisul. E prima oara cand vad, clatinandu-se, castelul de apa facut de bunicul acum aproape o suta de ani, reper solid, nemuritor credeam, in economia unei case zidite exclusiv din piatra. Din dealurile dinspre Ceptura, antiaeriana facuta acum cativa ani de Consiliul Judetean a inceput sa traga rachete antigrindina. Pacat ca dedesubt nu mai sunt vii si livezi, ci maracinisuri. E bine sa aperi, cand nu mai e nimic de aparat, si maracinisurile. De dimineata am vazut ca furtuna a mangaiat si Capitala. Copaci, cativa, cazuti, doua sau mai multe autoturisme strivite, aceleasi din „norocoasele” parcari ale trotuarelor. Ce bucurie, in Bucuresti, sa prinzi un loc pe trotuarul de langa bloc! Pleci cu taxiul la slujba numai sa nu-ti ocupe altcineva mica agoniseala de sub caroserie. De dupa perdele, ochi iscoditori de neveste sau soacre dau rapid semnalul si diseara bati buimac cartierul rugandu-te Proniei pentru chilipirul unei vacantari subite. Am vazut intr-o zi doi pensionari, altfel persoane respectabile, injurandu-se copios si apoi imbrancindu-se pana cand unul a cazut cu capul de trotuar si l-a cules, mai mult mort decat viu, Salvarea. Motivul? Netrebnica parcare. Pentru un loc de parcare au fost consemnate decese produse de enervare (inima se face tandari), dar si asasinate. Viata e tot mai aspra, iar spiritul conciliant, pe cale de disparitie, ca floarea aceea a babutei.
De trei zile, o noua tema politica framanta coca asa-zisei clase politice. Toti, putere si opozitie, cotizeaza la clarificarea acestui subiect lansat, zic unii, in aceleasi laboratoare care ne impiedica sa constatam ca ne e foame. Il clarifica pana-l ametesc de tot. Il lamuresc pana nu mai intelegi nimic. Alegerile, zice puterea, reprezentata de partidul domnului Basescu, actualmente presedinte prin repetitie, trebuie sa se tina simultan. Primarul si parlamentarul dimpreuna. Ce se piteste in spatele acestei noi stratageme otravite? – intreaba un opozant. Nu se poate sa nu fie o manarie la mijloc! De ce sa dea spagi electorale de doua ori si sa nu dea o singura data! – exclama un analist. Pai daca Basescu vrea asta, sa se aleaga si presedintele cu ailalti dimpreuna. Este vorba de economii, explica reprezentantul guvernamental scos la televizor. Sa economisim si la prezidentiale! – nu se lasa celalalt. Domnilor, conchide un academician. Democratia e scumpa. Daca ne depaseste buzunarul, sa nu mai tinem deloc alegeri. Sa ramana astia pana mor de batranete. E o idee. Dar dupa aia? Dupa, raman mostenitorii. EBA la Cotroceni, progenitura lui Videanu, daca o are, la Economie, iar la Dezvoltare – daca nu infiaza Udrea vreun copil – ii gasim ceva ministeriabil intre nepotii de frate. Ca are un frate, pe cinste! Tara va fi stabila, se va termina si cu exercitiul imoral al mituirii cu ulei, pelerine de ploaie si pixuri cu care babele sa se scobeasca in dinti, va fi eradicata banuiala de imoralitate in spiritul electiv.
Vara e pe sfarsite. Cel putin calendaristic. Prin padurile Sucevei pisca a rugina iar mistretii se aduna ciopor sa prade ultimele porumburi. Pe sosea, sub ferestrele mele, o fata, careia-i dau cu greu 15 ani, isi baga, cu o voce extrem de sonora, ceva ce n-are in aparatul vorbitor al altei fete care chitaie multumita. Imi amintesc o scena similara din noaptea de Pasti. La televizorul pe care-l inchid, ruleaza, pe mai toate programele, incaierari, spargeri de case, furturi de masini, vagi asasinate avand ca presupuneri de motiv jaful. Doi batrani au fost gasiti ucisi in casa, dupa torturi groaznice, am mai apucat sa aud de la o reportera care parea ca a vazut, dimpreuna cu procurorii, cadavrele. Aveau in casa doar 30 de lei, a mai zis si o nora, oarecum intrigata ca hoastele alea batrane n-au fost in stare sa agoniseasca mai mult.
Lucian AVRAMESCU
