S-a-mplinit un an din ziua
Cand poporul a vazut
Ca Statuia Libertatii
De pe soclu-a disparut.
– Unde ne e Libertatea ? –
trecatorii-au intrebat
– Nu se poate de la locu-i
singura sa fi plecat…
– Lamurirea insa iute
publica a devenit:
– Cu atata ploaie-n tara
Libertatea-a ruginit !
– Inapoi o sa mai vina ?
– Da, asa cum se cuvine,
Dar, cu peria de sarma,
trebuie frecata bine…
Lunile trecura insa
si vazuram ca se poate
Sa traim in urbea noastra
chiar si fara Libertate.
Umbla zvonul cum ca hotii
au furat-o-n graba mare
Si cu pret bun au vandut-o
in centrul de reciclare,
La metale neferoase…
Ne cuprinse bucuria:
Ne pierduram Libertatea,
da-ntarim economia.
Alt zvon spune cum ca soclul
trebuia eliberat
Pentru-a aseza statuia
unui mare om de stat.
– Bine-zicem, dar atuncea
pentru ce mai intarzie?
– Fiindca nu i se gaseste
de margaritar tichie…
Un alt zvon ne linisteste:
– V-o aducem mai tarziu,
– Trebuie doar s-o vopseasca,
toata in portocaliu.
(Mitica Bolintineanu)
