Revista noua
Publicatia cu acest nume a fost mai mult decat un proiect, dar viata ei a fost curmata brutal inainte de a ajunge sub ochii cititorilor.
Era la inceputul „epocii Ceausescu”, cand se parea ca lucrarile au inceput sa se dezghete. Prima vizita pe care a facut-o liderul comunist a fost regiunea Ploiesti. In a doua zi a vizitei, incantat de ceea ce vazuse si, mai ales, de felul in care a fost primit, avand alaturi un om cu cap si cultura – premierul Ion Gheorghe Maurer – s-a intalnit cu activul de partid local, cu varfurile administratiei, cu reprezentanti din industrie, comert, finante, sanatate, invatamant, cultura, justitie, armata, agricultura, politie, organizatiile de tineret, sindicate. Intalnirea a avut loc in vasta sala de mese a Uzinei „1 Mai” si a adunat peste 1.300 de oameni. In cadrul reuniunii, mai multi localnici au luat cuvantul, printre frazele de adeziune la „politica partidului” strecurand si unele solicitari pentru oras si judet (regiune).
Traian Comaniciu, un om deosebit de inteligent si curajos, era pe atunci directorul Scolii Medii nr.2, dar si presedintele Comitetului de Cultura si Arta al Regiunii Ploiesti. In alocutiunea sa, el a propus infiintarea unei reviste literare, culturale de fapt, aratand ce rol ar putea sa joace ea „in educatia comunista” a „oamenilor muncii” din cea mai puternica regiune industriala a tarii si totusi una dintre cele care nu avea asa ceva. Viitorul dictator s-a declarat de acord cu acest lucru si toata lumea a aplaudat.
Traian Comaniciu era un om plin de initiativa si imaginatie. Chiar de a doua zi era la autoritatile regionale de unde nu a plecat pana nu a obtinut „unda verde”. Apoi diligentele sale s-au indreptat catre Sfatul Popular Regional, unde, dupa o serie de discutii, a obtinut, printr-o rectificare bugetara, o suma mai mult decat generoasa.
Expeditiv, voind sa faca o revista de tinuta, cum nu mai existase in Prahova, Comaniciu a inceput prin a angaja ca redactori ai publicatiei trei nume deja consacrate: Stefan Banulescu, Nicolae Manolescu si Ion Balu, care au venit sa lucreze la Ploiesti. Tot el a gasit si un sediu pentru redactie, in fostul palat Iosifescu, din Bulevardul Independentei (azi hotel) atribuit Consiliului regional al cercetarii stiintifice (condus de dr.C.N.Debie). S-a angajat si o secretara-dactilografa si redactia a inceput sa lucreze.
Raspandindu-se vestea, s-au primit materiale sau promisiuni de colaborare de la oameni ca: Ion Alexandru, Marin Sorescu, Tascu Gheorghiu, Adrian Marino, Dinu Pillat, Nichita Stanescu, Mircea Iorgulescu, Laurentiu Ulici, Cezar Ivanescu, Horia Patrascu, Mariana Costescu, Dumitru Dinulescu, Dumitru Micu, C.Stanescu si altii.
S-a inceput activitatea de citire a materialelor, de selectionare, de redactare si de repartizare a lor pe numere. S-a trecut foarte repede la punerea in pagina, ilustrarea, pregatirea primului numar.
In decembrie 1966, a fost imprimat – ca semnal, in sapte exemplare – numarul 1 al publicatiei. Era scrisa pe hartie foarte buna, plina, cretata – nu stim daca intregul tiraj se intentiona sa apara astfel – in formatul X3, cu 16 pagini. Intreprinderea poligrafica Ploiesti, care a tiparit-o, a depus toate eforturile in ceea ce priveste punerea in pagina si ilustrarea.
Sumarul nr.1 era bogat si variat si singura concesie pe care o facea regimului era publicarea, in loc de editorial, a unei scrisori de salut adresata de comitetul regional al P.C.R.
Creatia literara ocupa un loc destul de redus: cateva versuri de Marin Sorescu, un jurnal de poet de Ion Alexandru, alaturi de rubrica „Buletinul cenaclului”, care includea pe Natalia Boncu, Passionaria Stoicescu, Cornel Tantu, Iolanda Malamen si Florin Sicoie. In partea a doua a revistei, mai gasim doua pagini de literatura cu „Gradina”, fragment de roman de V.Voiculescu, catrene de Alex.Pop si poezii de Nichita Stanescu, Corneliu Serban, Cezar Ivanescu, ca si „Imparatul albastru”, un basm prelucrat de D.Dinulescu.
S-au cautat modalitati si pentru a oglindi realitatea culturala locala. Sub titlul „Prezent si cultura” erau stranse opiniile lui Ion Jinga, Gheorghe Maxim si N.I.Simache, despre realizarile si perspectivele locale in acest domeniu. Pagina 11 era intitulata „Documente” si continea medalionul Al.Tudor-Miu (Andi B.), Hasdeu inedit – cateva fragmente legate de „Revista Noua”, comentate (A.I.) si supratitrat „Caragiale”, un fragment din Autobiografia lui Zaharia Antinescu si cartea de vizita a acestuia. In sfarsit, pagina 16 era ocupata de amplul articol al dr.C.N.Debie „Petrochimia la ea acasa”. Alte elemente locale au fost diseminate in multe materiale si, desigur, in cronici.
Cea mai mare parte din spatiul revistei era consacrata fenomenului literar, mai vechi sau mai nou, cartii si scriitorilor. Paginile 6 si 7 erau supratitrate „Istorie literara” si „Republican” partea I (Simbolurile) din eseul lui G.Calinescu „Universul poeziei”. Mai apareau: „Macedonski si cititorul de azi” de Adrian Marino, o recenzie a cartii „George Cosbuc” de D.Micu si „Ion Barbu inedit” de Dinu Pillat.
Restul spatiului era rezervat cartilor. In „Cartea de proza”, Ion Balu semna un pertinent articol in care semnala valori si lipsuri in proza scurta a unor tineri (Ana Barbu, Laurentiu Cernet, Constantin Mateescu).
Nicolae Manolescu evoca opera si personalitatea lui Titu Maiorescu si se referea la „Istoria lui Stefan cel Mare” de N.Iorga, cu ocazia retiparirii ei. In rubrica „Breviar”, Laurentiu Ulici, Mircea Iorgulescu si G.Ledina, recenzau succint monografii de Ion Biberi si Al.Piru.
Paul D. POPESCU
