Regina Maria (IV)
Este foarte interesant faptul ca Principesa Maria, care stransese in jurul ei o seama de oameni politici, nu s-a apropiat sau nu si l-a apropiat pe Take Ionescu. In 1913 – momentul de glorie al Romaniei in politica externa -, desi doar ministru de Interne si (neoficial) viceprim-ministru, Take Ionescu condusese atat de bine mersul lucrurilor incat reusise sa impiedice amestecul marilor puteri si in special al Austro-Ungariei in conflictele balcanice, iar tara noastra a fost mediatorul pacii de la Bucuresti.
Take Ionescu era cel mai categoric adept declarat al unei aliante cu Antanta si al realizarii Romaniei Mari. In plus, vorbea perfect englezeste si era casatorit cu o englezoaica. Credem ca numai abilitatea lui Ionel Bratianu ar explica aceasta rezerva. Consideram, de asemenea, ca tocmai calitatile lui Take Ionescu care il indispuneau pe Carol I aveau acelasi efect si asupra Principesei Maria. Este vorba despre relatiile pe care Take Ionescu le avea in Occident, unde era numit „Le grand européen”, in Franta cu Arist Briand, Clemenceau, Poincarré. Chiar si in Anglia, patria principesei, el avea legaturi personale, directe, tocmai cu cei care dirijau politica externa britanica, lorzii Curzon, Balfour si Ed.Gray.
In perioada Primului Razboi Mondial, Principesa Maria a avut o pozitie si o activitate deosebit de hotarata, in favoarea implinirii idealului national al romanilor.
Indata ce regele Carol, in ultimele luni ale lui iunie 1914, si-a stabilit resedinta de vara la Peles, urmat imediat de toti liderii politici si de diplomatii straini acreditati la Bucuresti, a venit si ea, cu intreaga sa familie si curte la Pelisor. De acolo, urmareau toti, cu infrigurare, desfasurarea evenimentelor.
Cand s-a vazut ca atentatul de la Sarajevo a declansat o criza mondiala si ca aceasta degenera intr-un mare razboi, cele doua tabere au devenit evidente, declarandu-si deschis intentiile si pozitiile.
Regele Carol I era ferm convins ca, intr-un eventual razboi, Germania va iesi net invingatoare si pretindea ca Romania sa intre de la inceput in razboi alaturi de Puterile Centrale. Sprijinit de conservatorii carpisti, el invoca in aceasta cauza si tratatul secret prin care Romania aderase, in 1883, la Tripla Alianta. In schimb, ceilalti, antantistii, cautau sprijinul Principesei mostenitoare si aceasta a inceput sa-si dea pe fata sentimentele si convingerile.
Take Ionescu isi amintea ca, invitat fiind la dejun de regele Carol I, la Peles, in ajunul Consiliului de coroana, Principesa Maria s-a manifestat, oarecum public, in dezacord cu regele in aceasta problema.
Consiliul de coroana s-a desfasurat in dupa-amiaza zilei de 3 august 1914, la Castelul Peles. Fara indoiala, principesa nu a participat, dar contributia ei a fost importanta, prin faptul ca principele mostenitor Ferdinand a adoptat o pozitie de perfecta neutralitate. Desigur, el nu se putea ridica nici impotriva unchiului lui la care tinea foarte mult, asa ca a ramas un participant mut. De altfel, nici Carol I, cu care purtase inainte o discutie si care prezida Consiliul, nu i-a oferit cuvantul. Dupa cum se stie, Consiliul de Coroana a reusit sa evite solicitarea regelui ca Romania sa respecte tratatul secret cu Tripla Alianta si sa intre imediat in razboi, alaturi de Germania, adoptand pozitia de „neutralitate armata”.
In lunile urmatoare, principesa a continuat sa locuiasca la Pelisor, pentru ca Sinaia ramanea centrul politic al Romaniei. Regele a refuzat sa se mai intoarca la Bucuresti, unde agitatiile nationaliste erau foarte puternice. Au ramas acolo, desigur, liderii partidelor politice, diplomatii straini si ziaristii.
Regele Carol nu se resemnase insa, mai ales ca il agitau, in vizitele aproape zilnice, plenipotentiarii Germaniei si Austro-Ungariei, ca si P.P.Carp si colegii lui de partid. El facuse chiar un plan: in cazul in care Romania nu ar reveni pe drumul „pe care i-l cereau tratatele si onoarea”, el va abdica de la tron si va pleca in Germania, impreuna cu intreaga familie.
O asemenea hotarare era foarte primejdioasa pentru Romania, o criza dinastica majora in acel moment insemnand prabusirea tuturor planurilor noastre. De aceea, Take Ionescu si Ionel Bratianu, ramasi si ei la Sinaia, il vizitau zilnic pe rege, cautand sa-l abata de la aceasta hotarare, fara sa reuseasca insa.
Paul D.POPESCU
