Colaborarea intre cei doi cercetatori, tata si fiu, dr.Constantin Dobrescu si Catalin Dobrescu, continua, la fel de rodnica, cu un volum dedicat meleagurilor prahovene de la izvoarele Cricovului Sarat.
Cred ca lucrul cel mai greu pe care l-au intampinat autorii a fost titrarea si subtitrarea lucrarii. Titlul pe care si l-au ales „File din trecutul comunei Sangeru” ar denota prezentarea unor momente din viata comunei (evenimente, perioade, figuri, aspecte economice sau etnografice), fara grija de a stabili legaturi intre ele, ci doar cu preocuparea ca fiecare „fila” sa acopere cat mai complet titlul ei, sa trateze tema cat mai sugestiv si mai pitoresc. Dar lucrarea nu este numai atat. Capitolele – hai sa le zicem file – se inlantuie intre ele, se sprijina unul pe altul. Desigur, fiecare capitol are o logica interna a lui, se poate citi si independent, dar pentru a-l cuprinde mai bine ai nevoie de referiri din cele anterioare sau posterioare.
Subtitlul este mult mai bine ales: „Contributii documentare”. Intr-adevar, cartea contine o mare bogatie de informatii, in mare masura inedite sau cvasiinedite, documentarul fiind luat in cel mai larg sens al cuvantului. Este vorba, in primul rand, despre materialul arhivistic: s-au cercetat 12 fonduri documentare. Desigur s-au ales toate documentele semnificative, fie emanand din Sangeru, fie trimise acolo, descarcandu-se informatia in lucrare, dar si materiale inedite.
In ceea ce priveste subtitlul, pe alocuri este indreptatit. Asa este la p.98, unde autorii insereaza lista sangerenilor care au fost medaliati cu ocazia centenarului lui Carol I, fara niciun fel de comentariu. Sau se ofera citate din documente (ca in cazul drumurilor), dar intr-un montaj foarte succint. In mult mai multe locuri insa, „Contributia documentara” este mult depasita, nu numai prin analiza ampla a surselor, ci si prin largirea cadrului informativ cu documente de interes general sau judetean, care lamuresc un anume fapt local sau care ofera comunei Sangeru termeni de comparatie.
Pozitiv este faptul ca lucrarea nu este declarata o monografie. Autorii sunt doi cercetatori seriosi, care stiu ce inseamna o asemenea lucrare, caracterul tematic complex, tendinta spre exhaustiv, obligativitatea acoperirii complete a titlului. Ei nu au cazut in capcana, foarte la moda astazi, a celor care daca au scris 60 de pagini le titreaza „monografie”, iar daca nu au reusit sa scrie decat 40, cauta ceva sau pe cineva sa dea vina pentru ca nu au putut termina monografia.
Autorii stiu bine ca atunci cand in titlu te-ai referit la comuna Sangeru fara vreun atribut restrictiv – insasi introducerea termenului de „trecut” este o recunostere sincera a faptului ca nu este o monografie pentru ca aceasta face un loc egal si prezentului, tratand subiectul enuntat pana in momentul scrierii lucrarii. Dar nu este vorba numai de extensia temporala a unei monografii, ci si de cea spatiala. O comuna este formata din sate care, fiecare, trebuie sa-si gaseasca locul cuvenit intr-o monografie. Aici este vorba aproape numai despre satul Sangeru si, intr-o masura apreciabila, despre Miresu (Mare si Mic); despre Butuci, despre Sofronia si chiar despre Tisa, se aminteste de doua-trei ori sau chiar numai o singura data.
Este adevarat ca si autorii au folosit cuvantul monografie, la inceputul introducerii cartii, dar au facut-o cu multa abilitate: este scris cu litere ingrosate (care uneori sugereaza punerea intre ghilimele) si este formulata ca „monografia localitatii Sangeru”, localitate putand fi luat si ca sat, dar si comuna. Nici nu li se poate reprosa acest lucru, ei pregatind astfel frumosul slogan „Nicio localitate prahoveana fara monografie”. Poate au vrut sa atraga atentia si simpatia cetatenilor si oficialitatilor din Sangeru, lucru perfect scuzabil.
Cel care semneaza aceste randuri cere scuze autorilor cartii si cititorilor ca a consumat atata timp cu tipologia si terminologia, in loc sa analizeze mai amplu volumul. Aceasta, cu atat mai mult cu cat ideile cu care vine el sunt foarte vechi, din prima jumatate a secolului trecut, cand citea pasionat cartile lui D.Gusti, articolele lui Tr.Herseni si audia cursul de sociologie al prof.univ.H.Stahl.
Revenind la lucrare, trebuie sa-i recunoastem meritele. Incorporeaza o munca de cercetare neobosita, aduce in discutie material arhivistic de prima mana, cu vadita grija pentru acuratetea informatiei. In plus, avem sub ochi un demers nu numai interesant, dar si frumos scris, cursiv si clar, cu reale valori stilistice, adesea captivant.
In orice caz, o buna monografie a Sangerului nu va putea fi realizata, cel putin in prima ei parte, fara sa se porneasca de la aceste contributii, la care sa se adauge si observatiile directe asupra unor aspecte locale, convorbirile cu autohtonii.
Paul D. POPESCU
