In familiile romanesti, orice mama are grija, la un moment dat, sa-i explice copilului ca nu e frumos sa arate cu degetul. Fara a pricepe prea bine de ce, fiind la o varsta frageda, copilul ia de bun reprosul parintesc si incearca sa evite, pe cat posibil, repetarea unei astfel de ipostaze. Cu timpul, se dezvolta si capacitatea de a intelege cu adevarat de ce nu e bine sa stai cu degetul atintit spre cineva, dar si posibilitatea de a arata pe cineva cu degetul la „figurat”.
Si, repetand astfel de situatii ajungi sa te perfectionezi in domeniu si devii, treptat, dar sigur, un roman neaos.
Nu de alta, dar, mai ales acum, aratatul cu degetul este o componenta de baza a unui cip care a condus la „robotizarea” umanoizilor cu cetatenie romana.
„Sa ma duc la serviciu, sa vin acasa, sa merg la magazin sa mai iau una-alta, sa ma uit la televizor, sa mananc, sa ma spal si sa dorm”- aceasta este lista conjunctivelor care definesc, in majoritate, programul unui roman.
Si, pentru ca simte nevoia si de diversificare a acestor preocupari, romanul doar arata cu degetul. Ca-i mai simplu decat sa-l foloseasca la rasfoitul unei carti, de exemplu.
In tara, Vosganian indreapta aratatorul spre cei care au decis sa mareasca TVA, Udrea il arata cu degetul pe Oprescu pentru ca a indraznit sa nu o bage-n seama, Antonescu arata spre Blejnar, iar UDMR pune degetul pe harta si indica „teritorii autonome”.
Pe plan local, Volosevici arata cu degetul spre cei care nu-i canta in struna, iar Roberta le indica pensionarilor traseele de urmat in celebrele „excursii”. Bine, asta cand isi gaseste toate degetele, sau mai bine zis, daca-i ies toate atunci cand si le numara!
Faptul ca Petrache Poenaru a fost un roman care si-a folosit aratatorul pentru a-si sustine tocul inventat de el nu conteaza nici cat negru sub unghie. A fost vina lui ca in loc sa-l indrepte spre cineva l-a folosit intr-un scop diferit!
Doborat de robotizare, romanul mai are forta doar pentru a-si activa degetul aratator, orientandu-l spre un seaman de-al lui.
„Uite ce face ala !”, „Ai vazut-o p-aia?”, „Uite ce masina si-a luat asta !”, Ai vazut cum se imbraca aia?” – sunt expresii pe care le auzim zilnic. Traim cu ele si, pe rand, suntem parte a acestora.
Romanul este aratat cu degetul pentru vini pe care le are, pentru altele pe care nu le are, dar si doar pentru divertismentul unora care dau senzatia ca doar asta stiu sa faca . Asta e firesc intr-o tara in care lipsa de cultura este din ce in ce mai evidenta.
Nu trebuie sa mai mire pe nimeni, ca, in timp, copilul roman nu va mai asculta de mama care-i va spune ca nu-i frumos sa arati cu degetul.
Pentru ca, inainte de a primi observatia de rigoare, el va folosi aratatorul pentru a da click stanga si pentru a deschide un link nou catre o societate haina, intrata pe fagase indicate tot cu degetul de mai marii ei deveniti, in mare parte, atat de saraci cu duhul incat se amagesc ca al lor creier salasuieste in buricul degetului aratator.
Edi MOLDOVAN
