Mai marele FMI, unul dintre cei mai influenti locatari ai planetei, a dat de bucluc. A furat miliarde de dolari sau de euro? As! Are destui bani pentru a mai fi nevoit sa faca smecherii financiare la varsta si pozitia lui. Si-a asasinat un adversar care intentiona sa-i fure scaunul? Nici! Trage pe nas ierburi si a fost prins dand si altora? Sa fim seriosi! Si atunci de ce se afla in beciurile politiei newyorkeze, dimpreuna cu spargatori de banci, traficanti de droguri si asasini? Ei bine, Strauss-Kahn, director al Fondului Monetar International si posibil contracandidat al lui Sarkozy la presedintia Frantei, cu sanse uriase de a-l bate in alegeri pe titirezul de la Palatul Elysee, a fost gasit vinovat ca ar fi violat o camerista intr-un hotel de sapte stele din capitala financiara a Americii. Ca Strauss-Kahn avea pompita din nadragi gata de lucru mereu se stia. El insusi si-a recunoscut vinovatia de a fi mort dupa dame. Unora le plac privelistile, altora tablourile cu nuduri. Destui colectioneaza timbre sau etichete de geamantan. El adora, in concretetea lui catifelata, nudul viu, iar cand sfarcul de duda al sanilor, cum ar zice poetul, era plantat pe un trup de abanos, din exotica si fierbintea Africa, si mai abitir. Cu acest betesug care nu pricep de ce n-ar fi considerat si calitate, acest inalt demnitar planetar a urcat toate ierarhiile, si-a invins, prin calitati profesionale si intelectuale de exceptie, numerosi adversari, a stat la masa cu zeci de sefi de stat ai lumii care l-au tratat cu multa curtoazie, a facut avere si inca ce avere! Ei bine, toate s-au naruit intr-o clipa. Politia americana l-a umflat si bagat la zdup dupa simpla declaratie a unei cameriste precum ca barbatul despre care tot vorbim s-a dat la ea. Rezum. Strauss-Kahn se trezise in zori, intrase in baie pentru dusul de dimineata si urma sa-si implineasca bogatul program de peste zi. Iesind el din baie, fireste, in pielea goala, ca doar nu-si punea chiloti sub dus si nici nu se stia pe bulevard pentru a-si masca goliciunea de privirile indiscrete, a dat de o poponeata de negresa, supla, inalta (un metru si optzeci!), minijupista, care isi misca soldurile in ritmul in care freca pe jos cu o carpa sa zicem, urme iluzorii de praf. Ma rog, o carpa moderna, electronica, un mop sau aspirator american care sa cadreze cu statutul inalt al hotelului si al oaspetilor sai de rang. Ce cauta dama acolo, stiut fiind ca accesul cameristelor este ingaduit doar dupa plecarea oaspetelui si nici atunci daca acesta cere sa nu i se deretice nici in lipsa camera? Presupun ca statuia de abanos africana, pe care o canta inegalabil, in „Poeme negre”, Leopold Sedar Senghor, singurul mare poet al lumii ajuns si sef de stat (in Senegal), arata splendid la cei 32 de ani ai ei fiindca intr-un asemenea hotel nu angajezi persoane obeze, cu bube pe nas, care sa-ti inhibe de cu zori optimismul. Va amintiti ce spunea, chiar in America, distinsul nostru presedinte despre angajarea la Cotroceni a Elenei Udrea? M-am saturat, zicea el pe buna dreptate, de mutre acre, de muraturi umane. Aveam nevoie de o responsabila cu optimismul! Ei bine, fireste, pastrand proportiile, fiindca amarata aia de camerista, cu tot gradul ei de colonel in servicii, nu poate fi comparata cu optimista noastra care a ajuns intre timp, gratie calitatilor profesionale incontestabile, ministru si trezorier national, ei bine, asadar, camerista arata pesemne splendid. Incins de dusul fierbinte si gasind o gainusa dispusa la ghidusii in usa baii (ce altceva ar fi cautat acolo decat sa incite si excite?) cocosul galic a trecut la ce-i placea lui cel mai mult. Vocile avocatilor lui Strauss-Kahn zic ca raporturile (ma rog, orale, anale, vai cate orori suntem nevoiti sa auzim!) ar fi fost consimtite. Pai, bineinteles ca au fost consimtite! Ionel Teodoreanu, parca, in „La Medeleni”, dezvolta magistral pledoaria unui avocat care convinge Curtea ca un barbat singur nu poate viola o femeie. Nu poate si gata! Fireste, cu exceptia variantelor folosirii unui pistol, cutit sau a anestezierii victimei cu, era sa zic, odicolon! Avocatul din romanul respectiv ii cere judecatorului teaca sabiei pe care omul legii o purta la sold si il invita sa introduca in ea sabia. Teaca era in mana avocatului care o misca discret, iar judecatorul, cu toate stradaniile, nu nimereste. Vedeti, concluzioneaza avocatul! Nu se poate decat cu acceptul… tecii!
Trecand peste amintirile mele de lectura, sunt convins ca lui Strauss-Kahn i s-a intins o cursa. Cineva, nu neaparat Sarkozy, a vrut sa scape de el. De ce nu ne-am gandi si la grangurii Fondului? Si a reusit. Drumul din Paradis spre Infern e al naibii de scurt uneori, mai ales atunci cand dracul serviciilor secrete isi vara, ca intr-o teaca dresata sa stea, coada.
Lucian AVRAMESCU
