.JPG)
Asa cum a fost cazul oraselor vecine, Sinaia sau Busteni – ai caror locuitori castigau, inainte de 1989, bucata de paine zilnica lucrand la intreprinderile-fanion Mefin si, respectiv, Fabrica de Hartie – tot asa si cetatenii Comarnicului isi puneau toata speranta in uzina de prefabricate din beton Vulturul (foto). Actualmente, insa, aceasta din urma este ca si falimentara, intrucat singura activitate consta in vanzarea produselor finite aflate pe stoc, iar din totalul angajatilor n-au mai ramas decat vreo 10 paznici, care au grija ca nu cumva hotii sa fure tot ceea ce a mai ramas din patrimoniul fabricii. In acest context, cei aproximativ 4000 de comarniceni apti de munca intampina – si nu de azi, de ieri – mari dificultati in privinta gasirii, in orasul in care traiesc, a unei surse certe de existenta. Pentru ca in afara mai multor buticuri in care lucreaza circa 100 de angajati, alte firme care sa aiba nevoie de forta de munca nu prea mai exista pe raza orasului. Asa ca, potrivit declaratiei viceprimarului orasului, Mircea Coca, cei mai multi dintre comarniceni si-au incercat norocul fie in strainatate – vreo 800 lucrand, indeosebi pe santierele de constructii, in Italia, Germania sau Spania – fie la societatile comerciale din Sinaia, Busteni si Azuga. In orasele vecine mai castiga o paine circa 1000 de comarniceni, in principal in sectorul constructiilor si in domeniul turismului. „Singura solutie pentru reducerea considerabila a ratei somajului ( si asta pentru toata Valea Prahovei, nu doar la Comarnic) ar fi demararea, cat mai rapid, a constructiei autostrazii Comarnic – Brasov. Aceasta investitie ar crea nenumarate locuri de munca, nu doar in meseriile specifice domeniului constructiilor, ci si pentru activitatile conexe”, a adaugat interlocutorul nostru.
D. CONSTANTIN
