MATERNITATEA (IV)
Activitatea concreta a putut incepe datorita unor donatii generoase. Astfel, prefectul judetului, Spirea Sorescu, a oferit o subventie de 10.000 lei si aceeasi suma a fost oferita si de Gheorghe Fotescu, primarul orasului. Stefan D. Motoiu a daruit zece paturi de fier si zece paturi, iar Gabriel Papp, patronul magazinului “Hora Taraneasca“ a dat intreaga lenjerie necesara. Ceilalti membrii ai consiliului de administratie au oferit sume cuprinse intre 500 si 1.000 de lei. Altcineva a pus la dispozitia societatii, contra unei chirii modice, doua camere mai mari si una mai mica, pentru birou. Societatea a angajat o moase, o bucatareasa si o femeie de serviciu. Restul muncii se facea pe baza de voluntariat. Doamnele din consiliul de conducere, dar si alte membre ale societatii, faceau cu randul, aprovizionand bucataria, tinand socotelile, supraveghind serviciul. Doctorii din consiliu, presedintele, acel mare om de inima care a fost dr. Grigorescu, dr. Negruti – primul mare chirurg al orasului, alergau indata ce li se semnala ca se anunta un caz mai deosebit.
La inceput, mica maternitate n-a starnit prea mult interes in oras. In primul an, niciodata nu au fost ocupate toate cele zece paturi. Atmosfera era intretinuta si de zvonurile lansate de moasele empirice. Rezultatele obtinute de “Mica maternitate“ au devenit insa repede vizibile si au schimbat repede atmosfera. Catre sfarsitul celui de-al doilea an, societatea a trebuit sa renunte la regula de a interna gravidele cu o luna inainte de nastere si a le tine, impreuna cu pruncii lor, doua-trei saptamani. Chiar si asa, in curand, nu au mai putut sa primeasca toate solicitantele.
Pe la jumatatea perioadei interbelice, se inregistreaza unele schimbari in aceasta directie. Mai intai, au aparut si la Ploiesti medicii specialisti in obstetrica-ginecologie, doctorii mamosi cum erau numiti pe atunci. Primul nume pe care il oferim este al unei femei, Maria Baiatu. Ea mai avea inca o specialitate, dar ca “practician“ era solicitata aproape numai in aceasta. Aceasta era chemata in toate familiile instarite sa asiste nasterile, alaturi de moase si, foarte repede, a ajuns sa se bucure de un mare renume. Desigur ca foarte des era chemata si la “Mica maternitate“ (nu stim daca voluntar sau platita) sporind eficienta acesteia.
Dupa moartea Anei Constantinescu – ctitor, impreuna cu sotul ei, al spitalului care le purta numele – locuinta sa a devenit disponibila si cum, prin testament, sotii o lasasera fundatiei, ea a trecut sub administratia primariei. Aceasta a considerat ca intrebuintarea cea mai buna care i se putea da era de a fi pusa la dispozitia “Micii maternitati“, necontrazicandu-se astfel nici intentiile fondatorilor.
A fost un pas important pentru institutia pe care o evocam. In primul rand, si-a impatrit capacitatea de internare, avand aici patru saloane a cate 8 paturi, o sala de nasteri, un cabinet de consultatii, locuinta moasei permanente, spalatorie etc. In al doilea rand, se bucura de vecinatatea Spitalului Gh. si Ana Constantinescu, acum cu o experienta de doua decenii, de la care putea primi ajutoare in cazarmament, instrumentar, alimente, medicamente si chiar asistenta, aici existand un foarte priceput medic primar, doctorul N. Racoveanu. Toate acestea duceau la serioase economii, putand fi astfel angajat un medic specialist. Este vorba despre o femeie deosebita,Carmen Anghelide, foarte bine pregatita, devotata profesiei alese, cu o uimitoare putere de munca. Datorita prezentei ei aici, la “Mica maternitate“ au inceput sa se inregistreze si nasteri ale unor femei care nu faceau parte din lumea saraca a judetului, ci din paturile mijlocii, invatatoare, preotese, sotii de functionari. Pe langa aceasta institutie s-au organizat si cursuri care pregateau moase diplomate.
Paul D. POPESCU
