Toma T. Socolescu in viata politica (LXII)
Membrii de baza ai partidului Nationalist-Democrat aveau atata incredere in Iorga, ii purtau atata dragoste si respect, incat l-ar fi urmat chiar daca ar fi actionat impotriva propriilor lor convingeri. Desigur, au trecut ii prin P.N.D. destui oportunisti, carieristi, dar nu au ajuns printre lideri si au parasit partidul, atumci cand s-au convins ca nu le ofera niciun fel de perspective materiale. In orice caz, in cadrul partidului iorghist, nu a existat niciodata o opozitie interna.
Toma T. Socolescu a fost prezent mai ales in viata politica locala, se intelege. Dar calitatile sale, energia sa, faima sa profesionala l-au impus si politic in plan national. In august 1924, el a fost cooptat membru in Comitetul Central Executiv al Partidului Nationalist al Poporului – nume pe care il purta atunci partidul iorghist. De atunci si pana la sfarsit, el a facut parte din forul suprem al partidului si suntem siguri ca nu a fost o simpla prezenta acolo.
Putem urmari mult mai bine activitatea lui in organizatia de Prahova. Conducerea acesteia a avut-o un “comitet executiv“ (deseori numit simplu “comitetul judetean“), care s-a reorganizat de mai multe ori, dar cu foarte putine schimbari de persoane. Din acesta, Socolescu nu a lipsit niciodata, totdeauna in calitate de vicepresedinte.
Presedintele organizatiei de Prahova a fost permanent, de la infiintarea ei, prof. Dumitru Munteanu Ramnic. Iata ce gasim despre el in “Amintirile“ lui T.T. Socolescu:
<
Intrucat Socolescu a fost foarte apropiat de el si numele lui va apare destul de des in aceasta rubrica, sa ne oprim putin asupra lui Dumitru Munteanu-Ramnic. Era nascut in 1877, la Ramnicul Sarat, tatal sau fiind insa ardelean, stabilit aici ca negustor de fierarie. Chiar el a facut clasele primare si cele gimnaziale la Brasov (in atmosfera de patriotism puternic ce domnea acolo) si numai cursul superior la Liceul “Matei Basarab“ din Bucuresti. S-a inscris apoi la Facultatea de Litere – sectia istorie si desi dupa doi ani a ramas orfan de tata, a reusit s-o termine si sa-si ia frumos licenta. In ultimii ani de facultate, l-a avut profesor pe Nicolae Iorga (cu numai 6 ani mai in varsta ca el) care l-a cucerit complet si pentru toata viata. Iorga l-a trimis si la o specializare in Franta, dar dupa mai putin de un an, a renuntat – profitand totusi mult de sederea la Paris-nerabdator sa predea in invatamant. Dupa ce si-a trecut examenul de capacitate, s-a titularizat la Liceul “Sfintii Petru si Pavel“ din Ploiesti (1904) unde a functionat pana la pensionarea sa, ca un stralucit profesor de istorie, pe care elevii nu-l vor uita niciodata.
In liceu a desfasurat si o neverosimil de bogata activitate educativa, ca diriginte, initiator al unei societati culturale intemeietor al revistei “Curierul liceului“, ca bibliotecar priceput si energic (donandu-si indemnizatia pentru tiparirea unui istoric al liceului) etc.
In afara scolii, a desfasurat o opera culturala, patriotica si filantropica pe care nu o putem cuprinde nici in cateva sute de pagini si din care unele aspecte vor apare si in rubrica noastra.
In plan politic a fost cu totul devotat lui Iorga. Stima si dragostea pe care i le-au purta inca din tinerete s-au transformat intr-o adevarata veneratie. S-au adaugat si legaturi de familie, casatorindu-se cu o verisoara a profesorului, acesta fiindu-le nas si botezindu-le toti copiii.
Apreciind devotamentul lui, dar si cinstea, priceperea si haricia, Iorga l-a folosit la maximum, facand din el mana sa dreapta. Inca de la inceput a fost vicepresedintele partidului, ramanand in aceasta pozitie pana la sfarsit.
In plan local, el a fost permanent seful organizatiei judetene a partidului, presedintele comitetului executiv judetean. El a stiut sa atraga, alaturi de el, o seama de oameni valorosi si fideli lui Iorga, pe care i-a condus cu mult tact, sprijinindu-se pe ei in conducerea organizatiei, printe care si Toma T. Socolescu. De aceea, desi comitetul executiv judetean s-a reorganizat de mai multe ori, componenta lui a ramas, in linii mari aproape neschimbata. Asa cum Munteanu- Ramnic ramanea de fiecare data presedinte, tot asa Socolescu a fost permanent, singur sau impreuna cu altii, vicepresedinte.
Paul D. POPESCU
