Revista ramanea actualitatea vremii, mai ales in subrubrica “Semnalizari“ care continea materiale scurte, dar cu un caracter practic pronuntat. Stamate Juravle, in “Mica intelegere economica“ <1-p.13-14>, arata ca alianta conceputa de Take Ionescu intre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia functioneaza perfect atunci cand isi indeplineste scopul pentru care a fost creata, lupta impotriva revizionismului. Se arata insa sceptic fata de incercarile de integrare economica, mergand pana la o uniune vamala, date fiind diferentele semnificative intre structurile lor si interesele divergente. In aceeasi subrubrica N. Manolescu semna o “In loc de cronica politica“ <3/p.63-64> in care comenta, destul de pertinent, cauzele si posibilele urmari ale nereusitei guvernului in alegeri. Gheorghe Anente ridica problema barierelor care se pun tineretului <8-10/p.208>, iar Costin Manea vorbea despre “Apararea civilizatiei“ <8-10/p.210>.
In celelalte numere sunt “semnalizate” probleme social-literare. Astfel Ion Tobor vorbeste despre arta purificata <4/ p.83-84>, despre “Cultura intr-o zodie noua“ <7/p.164-165> sau despre cartea pentru copii <8-10p.209>. Tot aici, marcata cu initialele M.C., se publica “Psihologie si viata“ <5-p.112> iar G. Axente arata “Ce vrea Charles Mauras“ <6/p.144-145>.
In ultimul numar, avem si o “cronica politica“ in care D. Bogdan consemneaza “Oameni si fapte“
Cronica literara, cel mai adesea sub semnatura lui Nicolae Manolescu, consacra randuri – care dovedeau o lectura atenta, cultura generala, discernamant, orientare estetica si bun simt-unor volume recent aparute. Erau prezentate mai ales romane ca: “1907“ (de fapt, “Mane, Tekel Fares”) si “Noi vrem pamant“ (Cezar Petrescu), “Monstrul“ (Dan Petrasincu), “Secretul Anei Florentin“ si “In casa bunicilor“ (Ionel Teodoreanu), “Razboiul micului Tristan“ (Mircea Gesticone), “Zile de lazaret“ (G. Barnea), “O partida de poker“ (Damian Stanoiu), “Trenul albastru“ (B. Jordan). Erau recenzate volume de versuri ca: “Urcus” (V.Voiculescu), “Carte pentru domnite“ (Virgil Carianopol), “Caet“ (Al. O. Teodoreanu), “Sonete“ (G. Tutoveanu), “Peste prapastii de potrivnicie“ (Aron Cotrus) si “Boema“ (Leonida Secreteanu).
Din afara beletristicii erau recenzate cartile “Shakespeare” de Haig Acterian si “Culise si reflectoare“ amintiri de Gaby Mihailescu. In aceeasi subrubrica, Ion Tobor se inscrie cu o “Scurta retrospectiva pe 1937“.
In singura cronica plastica, Mihail Craciunescu prezenta expozitia italiana de desen si gravura deschisa la Bucuresti.
La “Cronica spectacolelor“, Nicolae Manolescu analiza “Filmul romanesc“ si tot el discuta “Putin despre teatru si mai mult despre public“ si despre “Spectacolele lunei martie“. D. Bogdan, in “Cronica pe aprilie“, se referea la filmele lui Willy Forst si saluta inaugurarea salii “Odeon“ cu piesa “Omul care a vazut moartea“ de Victor Eftimiu. O singura data apare “Revista revistelor“ recenzand “Gazeta cartilor” (Ploiesti) si “Pamantul“ (Calarasi).
In subrubrica „Insemnari marunte” era lansat un concurs de poezie, se cerea “intinerirea“ cadrelor didactice, era comemorat Petre Ispirescu, se faceau aprecieri vagi la polemica literara, se comemora centenarul „Gazetei Transilvaniei”. In “Pe marginea unui anuar“, N. Manolescu discuta despre greutatile pe care actiunea Liceului “Sfintii Petru si Pavel“ de patronare a satului Porumbenii Mari cu romani secuizati, le intampina chiar din partea autoritatilor.
Revista a oferit multe pagini creatiilor literare ale tinerilor anilor ‘30.
Poezie semna mai ales Ion Tobor. In unele versuri lirice, “Eu“, “Intoarcerea in mine“, strabatea un efort de autocautare si regasire, in altele, “Ev mediu“, nostalgia unor vremuri de mult apuse, incercarea de a se substitui cavalerului, alchimistului si mai ales cronicarului visator. Cu aceleasi sentimente, in “Imn Pagan” incerca sa inchege, din cateva cioburi stralucitoare, imaginea antichitatii, iar in “Oras“ reusea o evocare inspirata a unei asezari moderne.
V. Gelu, in “Ganduri“ si in “Atipit“, dovedea usurinta in versificare, posibilitati de a gasi sonoritati si armonii care te duc cu gandul la Toparceanu, si de a exprima sentimente sincere, dar putin adancite. Mircea Raposatu (evident, alt peudonim) semna poezia “Toamna“, un pastel muzical, sugestiv, construit in tonuri terne, cenusii, bine armonizate. Mircea Ionescu-Quintus este prezent cu un pastel foarte rafinat “Noapte de vara”, iar Nicolae Paul cu o “Metamorfoza“, o poezie metaforica ce pleda, intr-un fel, pentru o libertate spirituala foarte larga, pentru nevoia de indiferenta fata de realitatea marunta.
Revista nu ramanea indiferenta nici fata de poezia straina. Ion Nicoara traducea cu probitate si cu destul talent “Intuneric“ de Ch. Baudelaire si tot el talmacea inspirat si cu pastrarea sensului originalului “Stante“ de Ch. de Requier. In ultimele trei numere, revista publica si o serie de epigrame spirituale ale lui Leonida Secreteanu, Mircea Ionescu-Quintus si Costin Monea.
Proza era deosebit de bine reprezentata in revista. Nicolae Manolescu prezenta cateva schite in care notele de umor si satira erau indulcite de simpatia si intelegerea pentru personaje, natural bine dozata, ca in “Fata dulce“. Incercarea de a suprinde un tip de fata voluntara, vesela si lipsita de prejudecati ii reusea in “Nunta Domnitei“. In acelasi registru de autoironie, dar cu un subiect cu elemente psihologie si paranormale, era povestitor “Omul care murise“. Dar cea mai valoroasa proza a lui N. Manolescu mi se pare “Inmormantare clasa a II-a“, plina de pitoresc, evocand mahalaua ploiesteana de odinioara, dand cateva elemente de localizare.
Mircea Ionescu-Quintus se implica in proza cu o povestire de factura politista “Cazul Mircea Petrascu“, sau cu “O spovedanie“. Tot el semneaza si o schita “Gluma lui Achile“.
Proza mai publica si Sp.Sp. Stefanescu cu “Schita in triolet spatial“ si “Caricatura sufletului meu“.
Prin “Ganduri si randuri” talentele generatiei anilor ‘30 si-au gasit un loc precis in cultura ploiesteana.
Paul D. POPESCU
