Nici de vorba buna, nici amenintat, nici alungat cu pietre. Zicala cu cainele care nu pleaca nici mort de la macelarie unde, slava Domnului, sunt oase de ros, se brodeste si la om, cand omul e calic si ingroasa obrazul. Europarlamentarul roman Adrian Severin joaca, in clipa de fata, un rol urat in capitala UE, acolo unde si asa ne-am compromis printr-o reprezentare care include si sfertodocti si gainuse de balta sau gaste. Il stiu pe Severin ca politician abil si inteligent. Era unul dintre putinii care stiau cu ce se mananca, fara sa clampani si sa stropesti cu saliva, politica externa. Se facuse stimat si dincolo de cercul stramt al colegilor de la Bucuresti. Ce i-a trebuit mizeria asta? N-avea destui bani? Avea, asa cum au si EBA si Gigi Becali si altii (ma refer fireste doar la remuneratia oficiala de europarlamentar). Un coleg facea zilele trecute o socoteala si din rezultatul ei te apuca ameteala. Trimisul unei tari, oricare ar fi ea, la Bruxelles, toaca din bugetul comun cam 35 000 de euro pe luna, insemnand leafa, diurna, decontul calatoriilor, pana si decontul masajului la hotel care e considerat tratament medical. Sa te tii terapie intensiva daca maseorul se nimereste maseoza si mai e si sexi! Ce i-o mai fi trebuit lui Adrian Severin un ciubuc de 12 000 de euro, cat o treime din castigul lui lunar, de la nu stiu ce firma de lobby in spatele careia erau pititi – bafta lui – niste ziaristi care testau moralitatea parlamentarilor europeni? Ghinion? Ghinionul si-l croieste omul cu manuta personala uneori. Nu stiu daca, intorcand pe toate fetele datele si probele, Severin e profund vinovat sau doar manjit nitel de tentatia unei gainarii. Ceea ce stiu e ca in lumea in care el a mers sa ne reprezinte si a ajuns sa reprezinte si alte tari europene prin functiile inalte detinute, scama asta de pe manseta morala nu e ingaduita. El a luat-o ca la Bucuresti, ca sa vezi, ca sunt rupte vorbele din context, ca am zis ca iau dar n-am prea luat, ca car, ca mar. Voi da explicatii la timpul cuvenit, zicea Traian Basescu in momentul in care frate-sau era prins cu mata in sac intr-o chestiune de comert cu arme sau explozivi. A trecut timpul, lumea a uitat, l-a reales presedinte, ca la noi petele morale ies cu apa de ploaie si cu amoniac de amnezie colectiva. Ei bine, lumea cu adevarat scolita la inalta catedrala a democratiei, care e un fel de religie, nu admite asa ceva. Iar cel prins cu mata in sac sau doar banuit ca are un pisoi in traista isi da iute demisia pentru a scapa de oprobriul public. Dovada ca ailalti doi parlamentari europeni, din alte tari, si-au inaintat imediat demisia, fara sa mai astepte cuvenitul sut in cur. La noi nu-i asa. Cel putin doi dintre primii oameni din stat, presedintele Romaniei si sefa Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, au fost prinsi in flagrant. Cu minciuni sau furand. Madam Roberta a furat in vazul lumii, numarand scaunele goale din Parlament, care cica votau. Votau o lege care a nenorocit milioane de pensionari. A rosit? A fugit? A dat-o legea sau opinia publica romaneasca cu suturi in fund afara din Parlament, rostogolind-o pe scari? Nici pomeneala. S-a pitit ea in gaura de sarpe? Nu. Rade vesela si se da virgina la capitolul morala politica. Ei, povestea asta dincolo de societatea noastra damboviteana, in lumea buna, nu tine. Nu tine deloc. Un astfel de individ iese definitiv si imediat din viata politica si publica. Nu va mai fi ales in veci nici macar sef de scara la bloc fiindca politicianul, reprezentant al celor care l-au ales, trebuie sa fie croit ca la carte, fara cusur, fara pete, fara tentatii, fara ciordeala. Alegatorul mai poate pacatui, alesul lui, nu.
Imi pare rau pentru Adrian Severin. El confirma din pacate zicala ca tara asta are minti din belsug, dar e napastuita rau la capitolul caractere.
Lucian AVRAMESCU
