Un barbat din Satu Mare, ma anunta emisiunile de stiri, satul de viata si impovarat de nefericiri, a hotarat s-o ispraveasca – ce atata tevatura? – cu traiul pe pamant. Poate e mai bine pe cealalta lume, fie ea rai sau iad. Mai iad ca aici, unde dracu sa mai fie? Crestin fiind, el a evitat sinuciderea, care nu e pe placul lui Dumnezeu si, ca un cetatean onorabil ce se afla, a facut o cerere de eutanasiere catre prefect. A explicat ca are 62 de ani, ca – in pofida celor 35 de ani lucrati, perioada cand si-a platit cota pentru anii batranetii – nu poate iesi la pensie intrucat „e prea tanar” si nu se poate angaja nicaieri fiind „prea batran”. N-are din ce trai si se simte inutil. Omorati-ma, se roaga el, uzand de dreptul de a se adresa oficialitatii, pentru ca nu mai pot si nu se mai poate. Daca mi-au fost luate toate drepturile, lasati-mi macar neatins dreptul de a muri. In fond nu cer mare branza. Se pare ca prefectul judetului respectiv, situat sub grinda de sus a tarii, a trecut usor peste cerere si a dat-o, langa celelalte sute de solicitari ale amarastenilor – nu se mai poate in tara asta cu atatia coate goale care vor mereu cate ceva! – sa fie solutionata de subalterni cu un raspuns clasic: nu avem, nu se poate, mai asteptati, conditiile sunt de criza, stiti, bla, bla, bla.
De aici ma intorc la alta poza a contemporaneitatii noastre stralucitor prospere. E vorba chiar de o poza. Nu una oarecare, ci de familie. Pe o scena larga cat un stadion, aliniati pe vreo trei-patru randuri, sunt reprezentantii de varf ai puterii. Cei care guverneaza poporul si guverneaza, cu neindoielnica pricepere, banii. Toti banii. Erau acolo mai marii PDL, barosanii UDMR, minoritarii din Parlament care-si zic grup si un partid care n-a participat la alegeri dar a fost ales de Traian Basescu sa se suie direct in forul legislativ suprem. Se cheama tot cu niste initiale care-mi scapa mereu. Ma rog, era aici toata floarea politichiei de la putere. Fotografii si cameramanii nu mai osteneau sa pozeze si sa filmeze pentru eternitate. Momentul crucial era legat de consfintirea unei aliante, uniuni, ceva de genul celei facute de amarastenii din opozitie care nu au bani nici sa se pozeze. Ha, ha, ha! Grasi, rotunzi, rumeni toti. De la Boc la Marko, de la Flutur la Roberta Anastase care, de atata pus pe ea imbraca din ce in ce mai vizibil conturul delicat al unei camile. Ce mai! Lume buna, toti unul si unul. De ce mai era nevoie de reconfirmarea unei intelegeri cand ei s-au inteles perfect pana acum sa pape impreuna banii tarii, n-am priceput. Sau poate ca fara acest pretext nu se puteau aduna toti pentru poza. Ei bine, in fata, mic la stat dar mare, vorba lui Ioan Olteanu, cat Stefan cel Mare, statea Boc. De ce Boc si nu Basescu? Auzi ce intrebare idioata imi pun! Pai cum sa se pozeze Zeus? El e mai presus de poza, de gesturi de efemeride. El e nemuritor. El era, se simtea in aer, deasupra acelei fotografii. Focalizand zonal, un operator ne-a divulgat, ca-n celebrul film Blow Up, si ce se petrece prin tronsoane din marea poza. Aici incapeau, e drept cam inghesuiti, Elena Udrea, Blaga, prin spate se zarea capul lui Berceanu si, fireste, nelipsita Roberta careia i-a ramas pe chip afisul mimic, nesustinut de realitatea de azi, ca a fost candva Miss. Ei bine, toata gascuta de acolo, parte a marii gasti, radea cu lacrimi in timp ce Boc tocmai anunta ca am iesit din criza si din recesiune si din toate nefericirile si ca, sub luminoasele masuri luate de guvernul pe care cica il conduce, tara s-a ajuns, a dat de prea plin. Radeau aia de Boc sau radeau de spusele lui Boc? Radea cu lacrimi Blaga, de toarta cu Elena din Buzau (sa mai crezi in intrigi si dusmanii cand banii sunt pe masa, din belsug pentru toti!), radea ala din Bistrita care inghite cu greu, cu broasca raioasa a pesedeului proptita in gat, radea toata marea adunare nationala a puterii. Mai sfrijit ramasese seful grupului minoritatilor, unul Pampuccian, Zambaccian sau Vozgabaccian, sustinator declarat candva al lui Johannis, primarul din Sibiu si care se usuca azi de iubire pentru cuplul Basescu-Boc. Asa-i in iubire, asa-i si in amorezarea politica. Te mai rasucesti sentimental. Cert este ca poza asta a tipilor care plesnesc de sanatate si bunastare mi-a dat optimism.
De ce n-o vede si amaratul ala din Satu Mare care vrea, ca fraierul, sa fie eutanasiat? Poate se molipseste si el cu ceva optimism si-si retrage cererea! In afara de asta, imi ingadui sa-i dau un sfat, asa, ca de la muritor la muritor: adreseaza-te frate cui trebuie! Ca nu-i vorba de un „andrisant necunoscut”! Numai in primavara asta au fost eutanasiati mii de batrani inghetati prin case sau ramasi fara doctorii (fara doctori, cel putin in sate, am ramas mai de mult). Scrie-i nene lui Basescu! Pai te adresezi ca fraierul unui gropar marunt, de talia prefectului de judet! Baga o cerere la groparul sef si se face. Iar daca mai ai nitica rabdare, ca tot iesim din criza in ultima miercuri a lunii curente, o mierlesti singur, fara ajutor, pana cel mult la toamna, ca am auzit ca va fi criza de stevie, iar pascutul ierbii din parcuri se pedepseste cu moartea, ca munca la negru.
