Toma T. Socolescu si edificiile cu caracter economic (LVI)
Inainte de a incheia acest capitol, va trebui sa ne mai oprim asupra a doua obiective.
Toma T. Socolescu a hranit totdeauna nostalgia Expozitiei generale din 1906 si a militat mereu pentru infiintarea si institutionalizarea unei expozitii economice judetene ca mijloc important de stimulare a muncii, a priceperii si a initiativei prahovenilor. Desi de nicaieri nu rezulta acest lucru, ne vine sa credem ca el este unul dintre initiatorii- daca nu principalul – “Expozitiei“ care a jucat un rol deosebit in viata economica – si nu numai – a judetului.
Prima institutie care a fost capacitata in acest sens a fost Camera Agricola de Prahova si Buzau, unde, printre consilieri, se gasea si fratele sau, Ion. Printre initiatori se gasea si dr. I. Negruzzi, marele chirurg al Ploiestilor, lider liberal, viitor deputat si primar al municipiului. Acesta avea si o mosie la Albesti si era pasionat de agricultura, incercand cu mult succes si o serie de experiente. El ajunsese presedintele Camerei Agricole si era sprijinit de Gogu Fotescu, vicepresedinte si el, mare proprietar, si de altii.
Credem ca arhitectul, de fapt omul care trebuia sa gandeasca totul, era dinainte gasit, iar Socolescu a acceptat sarcina indata ce i s-a oferit. Trebuia gasit terenul, dar cu atatia oameni influenti, aceasta nu constituia nicio problema. Poate chiar el, Socolescu, sa fi sugerat locul: la marginea de sud a orasului, dincolo de bariera Bucurestilor, pe soseaua nationala, primaria municipiului detinea o vasta suprafata, pe care o dobandise la reforma agrara din 1921-1922.
Expozitia a fost o lucrare cu totul noua in activitatea lui Toma T. Socolescu. Aici, el a trebuit sa actioneze mai mult ca un arhitect peisagist, singurele piese construite fiind incinta, cu soclul de zidarie si restul din fier forjat, si mai ales poarta de intrare in “Expozitie“, cu adevarat monumentala.
Era vorba despre doua foisoare masive, cu sectiune patrata, cu peretii usor inclinati spre interior (in chip de trunchi de piramida). Aproape de partea superioara, cele doua foisoare erau unite printr-un corp masiv de zidarie, avand aceeasi latime ca si ele, golit in cea mai mare parte si, sub o larga si puternica arcada, o enorma deschidere adapostea portile principale din fier forjat. In stanga si in dreapta foisoarelor, doua corpuri mult mai scunde asigurau intrarile pentru pietoni. Cateva detalii dadeau identitate si un plus de frumusete monumentului. Asa erau acoperisurile, toate invelite cu solzi de tigla rosu-caramiziu. Foisoarele le aveau piramidale, cu latura mai mare decat cea a turnului, parand astfel niste imense caciuli, avand in varf cate o tija pentru arborarea drapelelor. Acoperisul corpului central, la fel de larg, parca imbratisa foisoarele.
In rest, asa cum spuneam, Socolescu a fost mai mult un peisagist: a alcatuit planul expozitiei, a trasat aleile, a facut plantatii arboricole etc. Datorita faptului ca si asa se cheltuisera foarte multi bani si caracterul deloc peren al activitatii (era folosita doar cateva zile pe an), s-a hotarat ca pavilioanele sa fie niste constructii usoare. Cum Socolescu era specialist si in baracamente, a reusit sa realizeze niste “pavilioane“ de lemn sau paianta ingienice, cu aspect placut, vesele.
Este adevarat ca, in fiecare an, catre sfarsitul primaverii, mai toate pavilioanele erau renovate, dandu-li-se din nou “fata“ de la inceput, unele erau inlocuite, apareau altele noi. Perena ramasese doar intrarea. Ferestrele lungi si inguste ale foisoarelor, ornamentele in stuc de sub pazia acestora, cele florale de pe peretii lor de caramida aparenta, intregeau frumusetea momentului, dandu-i prestanta unui arc de triumf romanesc, fara nimic din aspectul celor clasice.
Dupa patru ani de lucrari (banii venind treptat de la Camera Agricola, de la diverse primarii sau proprietari agricoli), “Expozitia Agricola“ a fost terminata si inaugurata la 14 septembrie 1928, ramanand oficial deschisa timp de cinci zile. Inca de la prima editie “Expozitia“ s-a bucurat de un mare succes. Pavilionul principal era cel al Camerei Agricole, care isi prezenta activitatea prin fotografii, diagrame, grafice, harti si schite, ca si mostre din ceea ce oferise ea cultivatorilor-seminte selectionate, animale si pasari de rasa, butasi, ingrasaminte, insecticide etc. Toate celelalte pavilioane si-au gasit solicitanti: ferme de stat, pepiniere, proprietari agricoli mari, mici si mijlocii. In editiile urmatoare ale “Expozitiei“, si-au deschis pavilioane si scolile de meserii satesti din judet, marile magazine de fierarie (cu unelte agricole, utilaje si masini, dar si articole de menaj), producatorii de arta populara aplicata (impletituri, artefacte in lemn, olarie, impletituri, tesaturi etc.). Chiar si penitenciarul Margineni si-a deschis un pavilion.
Paul D.POPESCU
