In lume exista 24,3 milioane de persoane cu dementa. Anual, sunt diagnosticate 4,6 milioane de cazuri noi, un caz la fiecare 7 secunde. In 2020 se estimeaza o crestere a numarului de persoane cu dementa la 42,3 milioane, iar in 2040 – la 81,1 milioane. In Romania exista aproximativ 200.000 de cazuri, din care diagnosticate si tratate sunt 10%-15%, comparativ cu 50-60% in alte tari. In ultimii doi ani, numarul persoanelor diagnosticate nu a crescut semnificativ, a informat Societatea Romana Alzheimer, in deschiderea Conferintei Nationale Alzheimer 2011, cu tema Actualitati in domeniul dementelor.
Explicatiile acestui fenomen pot fi gasite in stigma legata de boala psihica si dementa, de mentalitatile gresite conform carora dementa este un proces firesc al imbatranirii si “nu se poate face nimic”. Toate acestea demobilizeaza oamenii sa ceara ajutor si sa consulte medicii; din aceleasi motive, exista si medici, din pacate in numar destul de mare, cu rezerve in a incepe un tratament in cazul unei persoane varstnice cu tulburari de memorie, medicii de familie fiind inca in mica masura implicati atat in procesul de diagnostic, cat si in ingrijirea pe termen lung.
Drept consecinta, in Romania, diagnosticul bolii se face in mod frecvent in stadii tardive, perioada de supravietuire de la momentul punerii diagnosticului fiind de aproximativ 3 ani si jumatate (fata de durata obisnuita de evolutie a bolii, de 8-12 ani).
Totusi, se observa un interes crescut din partea medicilor specialisti (psihiatri, neurologi, geriatri) pentru diagnosticarea unui numar cat mai mare de cazuri in stadii mai putin avansate ale bolii.
In Romania, dementa Alzheimer este singura forma de dementa recunoscuta ca generand grade progresive de handicap fizic si psihic, in timp ce restul formelor de dementa (vasculara, toxica, Parkinson, fronto-temporala etc.) nu sunt recunoscute ca handicap si nu beneficiaza de niciun sprijin financiar din partea statului.
Nu este inca recunoscut faptul ca dementa reprezinta o problema de sanatate publica. Luand in considerare numai cazurile de dementa Alzheimer si, fiind dovedit faptul ca alaturi de o persoana cu dementa sunt implicate inca 3-4 persoane, calitatea vietii a cel putin 1 milion de oameni este profund afectata. Ei ar necesita sprijin prin informare permanenta, sustinere morala, asigurarea continuitatii ingrijirii persoanei suferinde in cadrul unei retele de servicii specializate si adecvate evolutiei bolii.
In ceea ce priveste serviciile de ingrijire in comunitate si la domiciliu, se remarca o absenta totala a acestora. Forta de munca din sectorul serviciilor si institutiilor de ingrijire de stat si private este putin sau deloc calificata si raspunde la aproximativ 10% din solicitari.
Costurile totale ale bolii ating valori uriase, depasind suma costurilor pentru suferinte cardiovasculare si oncologice. Costul mediu al ingrijirii pe persoana este de 12.200 USD anual, cel mai mic cost inregistrandu-se in Africa si ajungand la 4.400 USD in Africa, in timp ce nivelul cel mai ridicat atinge suma de 26.000-36.000 USD (incluzand si ingrijiri informale), in SUA.
In Germania sunt directionate 50-60 milioane euro/an pentru sustinerea Centrului de studii al bolilor neuro-degenerative, in timp ce costurile totale ating 10 miliarde euro/an.
In Franta (conform declaratiei presedintelui Nicholas Sarkozy in 2008) a alocat 1,6 miliarde euro pentru planul de dezvoltare 2008-2013.
