Extenuat de lupta pentru iesirea din criza, premierul face el insusi una si da ortul popii.
Funeralii nationale, popor, sobor, alesi, culesi, regrete eterne etc.
Pe marginea mormantului, Traian Basescu plange in hohote smulgandu-si ultimele suvite de par, iar Elena Udrea, cernita toata, jeleste telegenic si ecumenic.
In trei cuvinte, mare jale mare!
In drum spre iesirea din cimitir, Elena Udrea se apleaca discret la urechea lui Traian Baaescu si-i sopteste plina de speranta:
– Traiane, nu-i asa ca as putea acum sa-i iau eu locul?
Iar Traian Basescu o asigura:
– Cum sa nu, Elena, numai ca trebuie sa te grabesti pana nu astupa aia groapa.
