Casa Socolescu (XLIX)
Toate fatadele Palatului Scolilor Comerciale au fost lucrate cu aceeasi grija, in aceleasi alternante de ciment si caramida aparenta, cu aceleasi ornamente in stuc, discrete si rafinate, cu nenumarate reliefuri, mai mult sau mai putin pronuntate. Aceste fatade, ritmate de nenumaratele ferestre, sunt dinamice, deloc monotone. Este adevarat, spre marea durere a lui Socolescu, aripa vestica, unde ar fi trebuit sa fie, printre altele, marele amfitreatru al scolii, nu s-a mai terminat niciodata, constructia incheindu-se brusc cu un vast “calcan“. Dar si asa, a fost si a ramas cea mai mare si mai impunatoare cladire din Prahova si nu numai. Ea oferea cam 30 de sali de clasa, laboratoare, cabinete, culoare largi si luminoase, sala de gimnastica, in cele mai bune conditii de confort si igiena posibile la acea data. In 1932, localul era in intregime terminat si dat in folosinta, iar in 1936, cand toate scolile existente aici s-au unificat in Liceul Comercial “Spiru Haret“, se terminase si mobilarea lui si functiona eficient la capacitatea lui maxima. Mai mult, dispunea si de destul spatiu excedentar. Astfel internatul, care initial trebuia sa fie numai al acestei scoli, ajungand la o capacitate de 200 de locuri, a devenit un “internat pe oras“. De asemenea, mai intai doua sali de clasa, apoi trei si o cancelarie au fost inchiriate timp de un deceniu si jumatate Gimnaziului “Mihail (sic.) Eminescu“.
Socolescu a avut multumirea sa vada edificiul infruntand neclintit cutremurul din 1940 si scapand fara nicio lovitura din bombardamentele aeriene din 1943 si 1944. Este adevarat ca el, fiind membru in comisia de “aparare pasiva a municipiului Ploiesti”, a staruit ca pe acoperisul cladirii sa se vopseasca doua mari cercuri(30 m diametru) in alb, avand pe ele cate o cruce rosie. S-a ingrijorat, desigur, cand, pentru doua luni (septembrie-octombrie 1944) armata sovietica a transformat edificiul in lagar pentru prizonierii germani.
S-a bucurat cand “Palatul“ a ajuns sa gazduiasca mai mult de jumatate din invatamantul secundar ploiestean (au mai fost aduse liceele „Despina Doamna“ si “Nicolae Iorga“). In 1848, Socolescu va fi fost cumva contrariat ca liceul unde invatase el, “Sfinti Petru si Pavel“, a fost mutat, ca proprietar, din aripa care mai ramasese din localul lui traditional din Bulevard in “Palatul“ ridicat de el. Devenit Scoala Medie “I.L. Caragiale“, in 1959, acesta a ramas singurul ocupant al localului si il utilizeaza si in prezent.
In 1954, cand autorul acestor randuri a ajuns profesor la “Caragiale“ si nu se mai satura sa admire maretul edificiu, fostul profesor N.I. Simache, acum coleg de cancelarie, i-a povestit ca s-a intalnit si a discutat cu Toma T. Socolescu. Spunea ca arhitectul era chiar bucuros de aceasta schimbare si-i cita cuvintele:<
Toma T. Socolescu a mai proiectat si alte edificii scolare.
Asa a fost Liceul Internat din gara Buftea, amplasat la nici 100 de metri de statia C.F.R. Asezarea aceasta se explica prin faptul ca el nu servea numai comuna (astazi oras) amintita si localitatile invecinate, ci erau adusi aici baieti din toate colturile tarii, fie orfani intretinuti de stat, fie copii rasfatati si neascultatori pe care parintii ii internau aici sperand ca se vor cuminti. Cladirea, foarte mare, avea multe asemanari cu “Palatul“ din Ploiesti, dar cu un plan mult mai simplu (nu era o cladire pe colt) si fara o zona de protocol, dar tot frumos.
O alta lucrare a lui Socolescu a fost edificiul Liceului din Campina (azi „Nicolae Grigorescu”). Este o reductie a celui din Ploiesti, dar despre el vom vorbi in alt capitol.
Sa ne mai oprim putin asupra arhitecturii scolare a lui Socolescu. Faptul ca acele doua cladiri de care am amintit mai sus seamana bine cu “prototipul lor de la Ploiesti“ nu este de nicio mirare. Mai interesant este insa ca multe din cladirile destinate unor scoli secundare din perioada interbelica (asa-numitele “scoli de tip Dr. Angelescu“) prezinta serioase asemanari cu acesta. Nici de astadata nu vrem sa pretindem ca alti arhitecti l-au plagiat pe T.T. Socolescu, ci doar sa aratam ca el a fost unul dintre primii, daca nu primul, care a inteles ca, in noile conditii, trebuie sa ofere institutiilor in care se formau viitorii intelectuali ai tarii localuri diferite de cele vechi intr-un stil nou, romanesc, specific. Potrivit cu noile planuri de invatamant si cu noile programe trebuia sporita functionalitatea noilor localuri, noi conditii de lumina naturala si artificiala, noi sisteme de incalzire, ferestre mari si usor de manevrat pentru aerisire, mai multe spatii destinate pentru laboratoare, cabine, sali de gimnastica, de festivitati.
T.T. Socolescu a realizat si cladirea unei scoli primare, cea din comuna Paulesti, dar despre aceasta vom vorbi in capitolul inchinat legaturilor lui cu aceasta localitate.
Paul D. POPESCU
