De ce nu se face, in afara de Top 300, sau Top 100, cu cei mai bogati oameni din Romania, si un top cu cele cateva milioane de amarati traindu-si viata la limta saraciei, a umilintei, a deznadejdii, a nesperantei? Fiindca FMI a pus eticheta: „Romanii au devenit cei mai tristi oameni din Europa”.
Si, fapt este ca, in timp ce unii au facut un parteneriat public- privat de-au ajuns bogati, altii au ales sa traiasca in concubinaj cu saracia.
Viata traita pe caiet. Saraci lipiti pamantului (desi, te intrebi care pamant, care tara, care neam) unii mai figureaza doar scriptic, in datele ultimului recensamant, din 2002, altii atat scriptic, cat si faptic, in caietul datornicilor de la magazinele privatizatilor.
Viata traita pe caiet. De persoanele de varsta a treia, carora, dupa ce li s-au ridicat osanale de ziua lor, prin ziare (cand au chefuit de n-au mai putut cu un kil de zahar si o jumatate de litru de ulei), au avut ignoranta de a impacheta in ziar un codru de paine si niscaiva alimente neperisabile (numai viata e perisabila) din fondurile alocate de catre UE – tot zahar si ulei, bonus un kilogram de faina.
Viata traita pe caiet. Cu mana streasina la ochi, scrutand zarea in cautarea a ce ? Americanii au venit, ajutoarele din Franta au ajuns unde nu trebuie, “Vremea Ducai Voda” sau „Zodia Cancerului” o fi trecut. In schimb a venit timpul lui “Ia-ne, Doamne!”, ca nu mai avem ce cauta pe pamant.
Viata traita pe caiet. Bolnavi care au nevoie de expertiza medicala, pentru pensie de invaliditate, asteptand, rezemati de zidurile spitalelor, sa le vina randul la medic, o data pe luna. Cei incurabili – numai o data pe an. Ei pot fi cat de cat fericiti; peste inca un an s-ar putea sa fie scutiti de chinurile asteptarii…
Viata traita pe caiet. Petrecuta de unii la lumina de lampa, traita bucurandu-se de curent electric introdus la sate. Viata traita pe fragmente de bucurie. Fragmente care nu au implinit- o, ci au impovarat-o, fiindca a fost… traita pe caiet. Cand, pentru a-si cumpara un televizor pe lampi si un autoturism “Dacia o mie o suta”, munceau o viata.
Romanii sunt cei mai tristi oameni din Europa? Unul din cinci e suparat pe viata ? Pai, si viata s-a suparat pe ei, deci sentimentul este reciproc. Si, se prea poate ca obiectul studiului sa fi fost cei care au cumparat un kil de zahar de la privatizati, pe caiet. Ori, se aflau la cozile umilintei. Iar in timp ce stateau, erau intrebati: “Sunteti fericiti ?” Si, desigur, n-au raspuns “Cata deznadejde, pasii nostri poarta”, fiindca sunt si saraci cu duhul, n-au cultura (Vezi alt studiu –“Romanii sunt cei mai prosti din Europa”). Iar de avansat – nu neaparat la cozile umilintei – la noi, se avanseaza numai post-mortem.
Viata traita pe caiet. Unii – azi, maine sau poimaine – nu vor mai fi. Vor fi stersi cu o linie orizontala, aidoma lemnului pe care stau scrise prenumele si numele, data nasterii si a plecarii. Atat dintre noi, cat si dintre datornicii privatizatilor. Daca nu cumva se transmite datoria din generatie in generatie, si nu se prescrie.
Din generatie in generatie, viata traita pe caiet.
Florin TANASESCU
