Magda Nicolaescu -Ioan (II)
Sa incercam sa o urmarim pe Magda Nicolescu dupa Primul Razboi Mondial. Stim ca ea debutase in viata mondena, inca inainte, in 1915, poate la bataile cu flori sau, mai repede, la balurile din carnavalul acelui an. Probabil ca in refugiul din Moldova intrase si ea la “Crucea Rosie“ in calitate de sora de caritate si contribuise la ingrijirea ranitilor si la lupta cu tifosul exantematic.
Dupa razboi se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, pe care nu stim cand a absolvit-o. Studentia nu i-a prezentat probleme materiale intrucat tatal ei, permanent deputat, inchiriase un apartament in Capitala unde ii rezervase si ei o camera. S-a putut deci consacra in liniste si confort audierii cursurilor unor mari personalitati juridice si pregatirii examenelor, dar si asistentei sporadice la prelegerile unor vestiti profesori de la alte facultati. A putut profita de tot ce oferea Capitala in acei ani in plan cultural si monden. Atunci, dar si mai tarziu, cu familia sau cu cunostinte a facut excursii, mai lungi sau mai scurte in tara sau peste hotare (Viena, Italia, Paris, Constantinopol).
Catre sfarsitul facultatii sau imediat dupa absolvire, in august 1923 a insotit pe tatal ei, ca un fel de secretara particulara, in delegatia la conferinta interparlamentara de la Copenhaga. Aceasta lunga deplasare a avut o mare insemnatate pentru Magda Nicolaescu. Timp de mai bine de o luna a vizitat in drum spre Copenhaga, sau venind de acolo, Polonia, Danemarca, Suedia, Germania si Cehoslovacia, o buna parte din acest traseu traversand tari pe care romanii si ea insasi nu le cunosteau decat din carti. Facand parte dintr-o delegatie parlamentara se bucurau peste tot de o primire oficiala si daca pe ea protocolul o interesa mai putin, li se aratau lucruri pe care simplii turisti nu le vedeau.
Tanara foarte instruita si dornica de a se instrui, cu un puternic spirit de observatie, ea a notat si a fotografiat tot ceea ce a intalnit demn de interes in drumul ei, impresii pe care le va folosi mai tarziu in activitatea ei publicistica.
Curand dupa aceea s-a si casatorit. Sotul ei, inginerul Ioan, apartinea unei vechi si bogate familii ploiestene, cu origini slivinene, inrudita, pe linie materna, cu celebrul Hagi Prodan.
Casnicia ei a inceput sub cele mai fericite auspicii. Luna de miere la Venetia, iar in anii urmatori voiajuri la Paris, pe Coasta de Azur si in Grecia. Sotul ei castiga bine; aveau, in Bucuresti, unde se stabilisera, o locuinta frumoasa, elegant mobilata, o vestimentatie eleganta, primeau si faceau vizite. Cum si sotul ei avea o deosebita apetenta pentru cultura, nu le scapa nicio premiera teatrala, niciun concert, mergeau foarte des la cinematograf (filme mute), vizitau toate expozitiile si nu lipseau niciodata de la vernisajul “Salonului oficial“. Se implicau mult si in viata mondena, cu tot ce insemna ea, baluri, receptii, plimbari la sosea, la hipodrom. Familia s-a rotunjit si cu un copil, o fetita pe care au botezat-o Suzana.
Din pacate, sotul i-a murit, tanar inca, dupa numai cativa ani de la casatorie, nu stim exact cand si in ce imprejurari. In orice caz, in preajma anului 1930, vaduva se intoarce la Ploiesti, stabilindu-se, impreuna cu fetita ei, in casa parinteasca, unde o gasim si un deceniu mai tarziu.
In Ploiesti s-a gandit sa-si valorifice studiile si in 1930 s-a inscris in baroul de Prahova, ca stagiar. Desigur, si-a efectuat stagiatura in “cabinetul“ de avocatura al tatalui sau, unde a ramas si dupa ce, in urma unui examen a devenit avocat titular (pledant). Nu avem niciun fel de referiri la activitatea ei juridica, dar se pare ca s-a descurcat destul de bine deoarece, in perioadele destul de lungi cand acesta era la Bucuresti, chemat de activitatea sa politica sau parlamentara, ea a condus “cabinetul“.
Nu stim ca ea sa se fi recasatorit, crescandu-si fata in familia ei parinteasca. S-a antrenat insa cu placere in viata mondena a orasului, in masura in care decenta situatiei ei de vaduva ii permitea.
In schimb, se antreneaza fara rezerve in viata sociala si culturala a orasului. A vazut ca a facut parte din conducerea sectiunii Societatii pentru protectia animalelor, dar si din cea a Societatii “Caritatea“ si a altora. S-a ocupat si de politica, evident, liberala, atat cat i se permitea atunci unei femei, ajutandu-l pe tatal ei in campaniile electorale.
Paul D.POPESCU
