* Compozitor, dirijor si folclorist
Astazi, 7 octombrie a.c., se implinesc 25 de ani de la trecerea prematura si fulgeratoare in lumea cea vesnica a reputatului compozitor, dirijor si folclorist Florin Comisel, artist emerit.
A vazut lumina zilei in Municipiul Ploiesti, in ziua de 10 aprilie 1922, intr-o familie de intelectuali – tatal sau, Gheorghe Comisel, fiind un binecunoscut institutor, dirijor si profesor de muzica. Studiile muzicale incepute in anii copilariei cu tatal sau au fost continuate, intre anii 1939-1948, la Conservatorul din Bucuresti, cu eminenti profesori si pedagogi: Faust Nicolescu, Martian Negrea, Mihail Andricu, Constantin Brailoiu, Vasile Popovici, Stefan Popescu, Ion Ghiga si Maria Fotino.
Inca din timpul studiilor muzicale universitare, respectiv din anul 1943, viitorul muzician este incadrat cercetator stiintific la Arhiva de Folclor a Societatii Compozitorilor Romani si apoi la Institutul de Folclor din Bucuresti. Incepand din anul 1947 si pana in 1978, distinsul muzician Florin Comisel este dirijor la diverse ansambluri si institutii artistice, printre care, in perioada 1957-1978, la Ansamblul “Rapsodia Romana“.
In muzica romaneasca contemporana, Florin Comisel se afirma in tripla calitate: in domeniul creatiei muzicale, al folcloristicii si al artei interpretative.
Inzestrat din anii adolescentei cu un excelent talent, in cei aproape 40 de ani de prodigioasa activitate de creatie muzicala, Florin Comisel s-a impus in aproape toate genurile muzicale de la lied, muzica corala si pana la creatia simfonica, vocal-simfonica si de teatru (opereta), izbutind sa imbogateasca patrimoniul nostru artistic cu importante lucrari, multe dintre acestea facand parte din repertoriul permanent al unor valoroase colective artistice profesio- niste si de amatori.
In domeniul muzicii de teatru-pentru care ilustrul compozitor a scris nu mai putin de 16 titluri a fost apreciat din acest punct de vedere drept unul dintre ctitorii creatiei de opereta din veacul al XX-lea. De un real succes s-au bucurat, pe scenele tarii, operetele: Izbanda vietii (1947), Culegatorii de stele (1954), Soarele Londrei (1972), Leonard (1972), Adancile iubiri (1977), Raspantia (1974), Urmasii Mesterului Manole (1980), Fata mosului cea harnica (1982) etc. In acest context se inscriu si cele opt lucrari ale genului scrise pentru ansamblurile si institutiile din judetul natal, printre care: Bob de aur (1965), Trebuie sa ma-nsor (1967), Noapte de mai (1967), Toamna bucuriilor (1979), Intr-un bazar sentimental (1970), Drumu-i lung, povestea-i scurta (1980), Cu cine am onoarea ? (1983), Toamna se numara bobocii (1983). Acestea au vazut lumina rampei la Clubul “16 februarie”, Casa Sindicatelor din Ploiesti, la teatrele populare din Slanic si Lipanesti, Filarmonica si Teatrul municipal.
Unele dintre piesele sale de muzica corala s-au remarcat datorita unei deosebite frumuseti sonore si maiestriei componistice. Iata cateva titluri: Codrule, frunza galbina (1974), Cine bate potecuta? (1948), Mai badita ce-ai cu mine ? (1957), In tara mea (1957), Cantecul unirii (1958), Du-te carte peste tara (1960), Acest pamant e patria iubita (1967), Prispa casei parintesti (1969), Vatra, casa de piatra (1982) s.a.
Neuitate raman creatiile din acest gen dedicate formatiilor corale din municipiul Ploiesti: Columne catre soare – pentru Corul uzinei 1Mai, Beteala de argint-pentru Combinatul Petrochimic Brazi, Aprig dor de viata – poem coral pentru solisti, cor mixt cu pian, pe versuri de poetul Corneliu Serban – pentru Corala Paul Constantinescu a Palatului Culturii si filarmonica din localitate, cantecul Orasul meu pentru Teatrul de Revista din Ploiesti si poemul simfonic cu recitor Capra cu trei iezi, prezentat in prima auditie absoluta, in ziua de 3 aprilie 1956, sub bagheta ilustrului sef de orchestra Ion Baciu.
In domeniul artei interpretative, la pupitrul unor reprezentative ansambluri si institutii de spectacole si concerte, Florin Comisel a dirijat numeroase spectacole in tara si in strainatate: Ungaria, Bulgaria, Franta, fosta URSS, Cehoslovacia, Germania etc.
In ziua de 27 ianuarie 1977, cu ocazia constituirii Cenaclului muzical „Paul Constantinescu”, maestrul Florin Comisel a fost ales presedinte executiv, functie pe care a indeplinit-o,cu exemplar profesionalism, pana la trecerea sa prematura si fulgeratoare in lumea cea vesnica, la 7 octombrie 1985. Bogata si remarcabila sa activitate in domeniul artei sonore a fost rasplatita de statul roman cu importante ordine si medalii, cu titlul de Artist emerit 1967 si cu patru premii de creatie acordate de catre Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (1970, 1974, 1975, 1977).
Pentru cinstirea memoriei si operei sale in anul 1987, forurile culturale ale judetului au initiat Festivalul Coral Interjudetean ce-i poarta numele, organizandu-se pana in luna mai 1997, sapte editii, iar pe casa din Ploiesti in care s-a nascut si a trait o parte a vietii, (str. Ana Ipatescu nr. 62), prin grija semnatarului acestor modeste randuri, s-a asezat si dezvelit in ziua de 25 mai 1997, o placa omagiala – cu efigia compozitorului, eveniment ce a fost onorat de un prestigios grup de compozitori si muzicologi din Bucuresti, impreuna cu marea doamna a foclorului romanesc, prof. univ. Emilia Comisel.
Dupa cum aprecia eminentul muzicolog Viorel Cosma, compozitorul Florin Comisel cunoscand direct de la sursa folclorul taranesc, si-a faurit un limbaj personal inspirat din tezaurul popular, fapt ce i-a asigurat creatiei sale o certa accesibilitate. Iar prof. univ. Petre Craciun, seful catedrei de dirijat coral de la Conservatorul bucurestean, scria: „Operetele si poemele coregrafice, lucrarile simfonice si vocal simfonice, muzica de filme si piesele corale atat de firesc legate de cantecul nostru popular, dau creatiei sale o nota personala, plina de farmec si prospetime, iar numeroasele spectacole pe care le-a dirijat au fost primite cu bucurie si inalta pretuire, dainuind in memoria celor care le-au vazut si ascultat.
Fie ca aceste modeste ganduri sa constituie un binemeritat omagiu la implinirea unui sfert de veac de la trecerea in eternitate.
Prof. dr. Al. I. BADULESCU
