Lichelele
Cu alte prilejuri, cand am abordat, de asemenea, comportamentul oamenilor nostri politici, le-am spus, asa cum multi ii considera, „hahalere”, nutrind, totusi, speranta, ca lucrurile se vor schimba. Dar asa ceva greu se poate schimba pentru ca e prea putred mediul politic romanesc pentru a iesi, prea curand, ceva mai acatarii din el. Numai si numai vorbe de conjunctura, nimic serios, ci toate pentru a duce electoratul cu zaharelul.
Durerea cea mai mare este insa, data de faptul ca de lichelism sufera cei mai mari oameni din stat, cei in care milioane de romani si-au pus sperantele lor in mai binele promis. Este vorba chiar despre presedintele tarii – nimeni altul decat Traian Basescu, de premierul Emil Boc si despre liderii formatiunilor din coalitia aflata la guvernare in aceasta perioada. Pe acestia, pentru faptele din ultima vreme, i-as fi numit „sulfari”, dar pentru ca termenul nu se afla in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane si, ca urmare, s-ar putea sa nu-l inteleaga, am renuntat, zicandu‑le, pur si simplu, „lichele”, cu recomandarea sa citeasca explicatia in DEX. Pai cum sa le spui altfel unora ca ei – care au facut din Legea pensiilor un fel de ping-pong ? Atat de mult s-au scremut sa ne convinga ca este cea mai buna lege in domeniu, ca este un fel de ilustrare a ceea ce se petrece in alte tari democratice si dezvoltate, ca numai asa fondul de pensii va deveni sustenabil – iar bietii pensionari nu-si vor mai face probleme daca vor primi sau nu cele cateva milioane – incat ajunsesem sa-i credem ca, intr-adevar, precum gaina Babei din povestea „Punguta cu doi bani”, au facut si ei o… margica!
Dar sa vedem cum au ajuns lichelele la aceasta margica. Pai marele sef de stat Traian Basescu a inceput prin a sustine sus si tare ca „legea este foarte buna”, sau ca „egalizarea varstei de pensionare intre femei si barbati este necesara” si-abia astepta sa le dea cu ea peste ochi celor din Opozitie. Cum liderii Opozitiei s-au incrancenat si l-au amenintat pe Basescu cu suspenda-rea – daca promulga legea in forma si modalitatea in care a fost adoptata – „taticul portocaliu” a lasat-o mai moale si, la numai doua saptamani, si-a schimbat opiniile despre legea cu pricina, solicitand Parlamentului sa reduca varsta de pensionare a femeilor pentru ca, descoperind roata, Traian Basescu a ajuns la concluzia ca femeile din Romania au doua servicii!?!.
Rostind aceste vorbe, lichelele din fruntea partidelor care exercita guvernarea au intors-o, la randu-le, tot ca la Ploiesti. Cei de aceeasi culoare cu presedintele – respectiv pedelistii – au sarit imediat si-au declarat ca „este o propunere corecta si o sustin” din toata inima, cu toate fortele – c-asa-s lichelele devotate – iar lichele de la partidul independentilor, facand plecaciuni pana la pamant, au si exprimat acordul lor total amintind ca si ei ar fi avut un amendament prin care femeile sa iasa la pensie mai devreme decat barbatii. Si, bineinteles, UDMR – la fel de prompta in sustinerea vocii prezidentiale, declara – la putina vreme dupa votarea legii – ca este de acord cu propunerea lui Traian Basescu deoarece si ei au avut un proiect prin care femeile puteau iesi la pensie la varsta mai mica decat cea a barbatilor.
De ce nu s-au batut – cand trebuia – pedelistii, udemeristii sau independentii, pentru reducerea varstei de pensionare a femeilor, este lesne de inteles: “indicatia initiala a sefului nu putea fi altfel comentata. Cand seful „a intors-o”, c-asa-s lichelele, prozelitii acestora au procedat aidoma, urmandu-si, fara cracnire, mentorul. Altfel spus, licheaua tot lichea ramane si – sau, mai ales – in politica !
Leon CHIRILA
