Nu-mi plac – cui ii plac? – mincinosii. Unii mint natural, asa cum respira. Minciuna devine un mod de viata, un drog si un intaritor. Pe de alta parte, recunosc, ma incearca si un soi de admiratie fata de mincinosii cu vocatie. Minciuna, mai ales cea improvizata, pusa pe tapet la repezeala, trebuie tinuta minte. Altfel maine minti in alt ambalaj minciuna de ieri si te dai de gol. Pentru a fi un mincinos eficient iti trebuie intai si intai o memorie a la Seneca cel Batran. El se zice ca tinea minte, in ordinea in care au fost rostite de cineva, o mie sau zece mii de cuvinte. Nu e cazul meu. Am preferat, in consecinta, in majoritatea imprejurarilor vietii mele, comoditatea adevarului. Chiar daca-ti pricinuieste necazuri la inceput nu-ti da dureri de cap mai apoi, obligat la un exercitiu suparator de memorare a tuturor idioteniilor vandute ca adevaruri. In Romania se minte al dracului de mult. In viata de zi cu zi a cetatenilor si, de ceva vreme, cu profesionalism si avantaje uriase, in politica. Voi da exemple din ambele tabere de mincinosi.
Anul trecut, acuzat fiind de amici ca raman un idealist, ca fac un muzeu al pietrei in timp ce altii fac afaceri, m-am gandit sa valorific niste foste plantatii de vita de vie mostenite de la bunicul meu, azi maracinisuri si parloaga, crescand o turma de capre. O capra costa intre doua milioane de lei vechi si doua milioane si jumatate. Am gasit un proprietar care paste de ani de zile, fara sa-mi zica multumesc, cele 200 de capre ale lui, pe mosia mea. A scos la vanzare 50 de animale si eu ma arat interesat. Imi cere doua milioane pe o capra. Eu ii ofer, spre surprinderea lui, doua si jumatate cu conditia „sa fie una si una”. Gata, zice proprietarul, frecandu-si palmele. Aleg pentru dumneavoastra tot ce am mai bun. Urma sa ne intalnim, in dimineata urmatoare, la jumatatea distantei dintre Ceptura, de unde este el, si Sangeru, de unde ma trag eu. Seara am tocmit doi ciobani, sot si sotie, crescatori de capre dar care nu mai au animale, ci doar niste copii mari, fara ocupatie, iar saracia, in viata si batatura lor, este cat cuprinde. Am batut palma pe o suma lunara, obligatiile mele, ale lor, scrierea unui contract legal, cu dari la stat si toate cele. La sase punct, maine dimineata, suntem la dumneavoastra si plecam sa luam in primire caprele. Astept eu a doua zi, sculat cu noaptea in cap, venirea inimosilor mei ciobani. S-a facut sapte, s-a facut opt. Nimic. Plec la ei acasa. Bat la porti mult. Latra gajait un caine in spatele casei. In cele din urma se arata femeia, cam chiauna. Parea ca nu ma stie si se tot freca la ochi. Unde-i Gheorghe? – intreb. E, raspunde intr-un tarziu, la Ploiesti. Pai nu era vorba sa ne intalnim, sa luam caprele? Ce capre, eu nu stiu nimic, eu nu ma bag. Am inlemnit. Proprietarul caprelor ma astepta, venind cu turma sapte kilometri, la Tataru, pe muchia dealului. Dupa toate semnele, femeia era, matinal, beata, iar barbatu-sau zacea si el pe undeva. Am plecat in tromba la locul de intalnire cu vanzatorul care era acolo. M-am scuzat cum am putut. Dupa aceea am aflat de la un vecin al lui ca in cele 50 de capre, tot „una si una” indesase schioapele, sterpele, ciurucurile. De unde sa inventez alti ciobani? Asa s-a ispravit, strivita intre doua minciuni, afacerea mea de crescator de behaitoare.
In politica, minciunile sunt mai putin savuroase, umoristic, dar au consistente – financiara si de putere – nebanuite. Seful statului, de pilda, cu totul lipsit de vocatia minciunii fiindca uita azi ce-a zis ieri, are carevasazica o memorie de doi bani, ne invredniceste de ani cu un regal de minciuni. Este o rusine sa nu marim pensiile, zice. Ma pun garantul acestei reparatii istorice. Tot el infiereaza apoi – este un gest ticalos al celor care au marit pensiile pentru a cumpara voturi. Pai, nu el e cel care a castigat alegerile si nu el e suspect ca a cumparat voturi? Cearca de mai pricepe ceva. Romania nu e in criza, ne cearta presedintele. Criza a fost inventata la televizor de presa tonomata si aservita. Si apoi, tot el – suntem intr-o criza profunda si dramatica. Acelasi om, acelasi ton, aceeasi mimica grav-convingatoare. E amnezic prezidentul sau, smechereste, se bazeaza pe lipsa noastra de tinere de minte? Si, ultimul exemplu, cel care le cuprinde pe toate, minciuna-minciunilor – „sa traiti bine!” Azi, din gura aceluiasi personaj, suna fix pe dos. Trebuie sa traiti prost, sa taiem salarii, sa impozitam pensii, sa va duceti acasa, someri sau unde veti vedea cu ochii pentru ca altfel FMI-ul nu ne mai da bani. Pai, de ce sa ne mai imprumutam daca tot facem economii si traim prost? Ati spus, domnule presedinte, in campania electorala, ca am iesit din criza. Eu? In viata mea n-am spus asa ceva. Ati spus ca am depasit varful crizei! Niciodata, rosteste cu silabe apasate seful statului. Ati fost vreodata la Grivco, la Voiculescu? Eu, nu-mi amintesc! Cu Vantu se zice ca v-ati intalnit in parcare la Balotesti, la trei noaptea, inaintea precedentelor alegeri? Eu? Poate Nastase sau Geoana. Ati lovit vreodata un copil, o femeie? Fereasca Sfantul! Niciodata. Ati mintit vreodata poporul roman? Daca as face-o in urmatoarele cinci minute mi-as da demisia.
Cate demisii ar fi trebuit sa-si dea Traian Basescu pana acum de cand minte si iar minte amaratul popor roman? Cine poate sa tina o asemenea socoteala?! Ma gandesc ca, la scara marii minciuni nationale, ciobanii mei din Prahova si negustorul smecher de capre sunt niste bieti novici. Minciuna sta sus de tot, cu regele la masa. Abia acolo ea devine arta si parjol nimicitor pentru turma blegilor creduli.
Lucian AVRAMESCU
