Casa Socolescu (XLVI)
Desigur ca nici la Valenii de Munte Toma T.Socolescu nu si-a uitat profesia de arhitect si, de altfel nu l-ar fi lasat nici cetatenii orasului s-o uite.
In lista lucrarilor sale, arhitectul a inclus si doua din Valenii de Munte: Casa Nicolae Iorga si Primaria. La prima, contributia lui este destul de clara si am vorbit despre ea, la cea de a doua trebuie sa facem o prezentare rezervata, deoarece, in afara de includerea ei pe aceasta lista, nu avem alte marturii.
Primaria din Valeni (reprodusa in Monografia prof. Ion Bocioaca la pg.42) este o cladire ridicata, atat dupa aspect cat si dupa traditia locala, inainte de primul razboi mondial. Daca dateaza din 1910 – 1914 ar putea sa fie opera lui Socolescu, ar putea apartine stilului timpuriu al acestuia. Daca este insa mai veche, ar putea fi atribuita unui alt Socolescu, tatal sau unchiul lui Toma. Cladirea se gasea intr-o pozitie foarte pitoreasca, cu o deosebita perspectiva, la nord de podul peste Valeanca, cum urci malul, la marginea platoului.
Era un edificiu simplu, lucrat cu foarte putine ornamente, dar solid, rezistent, incapator, suficient pentru nevoile de atunci ale municipalitatii. Nu era lipsit, totusi, de un anumit farmec, mai ales intrarea principala, practicata sub un portic format din doua perechi de coloane si doi pilastri angajati, uniti prin gratioase arcade. Cateva ciubuce orizontale, friza decorativa de sub pazie, sirul de caramizi aparente de deasupra ferestrelor contribuiau la aspectul deosebit al cladirii.
Aici a functionat primaria Valenilor pana in primii ani ai perioadei comuniste. Atunci datorita Muzeului de istorie si arheologie al judetului Prahova si prof. N.I.Simache, directorul lui, si sprijinului autoritatilor locale, s-a instalat aici Muzeul de arta populara si etnografie al Vaii Teleajenului. In prezent, cladirea partial distrusa adaposteste birourile unor firme care deservesc populatia in domeniul apei curente, prestatiilor pentru mediu etc.
O alta cladire, pe care Socolescu nu a inscris-o pe lista lucrarilor sale, dar pe care o pomeneste in amintiri, a fost cea ridicata pentru principesa Elena, despre care noi am si vorbit. Dupa ce Socolescu a terminat-o in 1933, Iorga a comunicat acest fapt principesei exilate si foarte curand, in 1934, aceasta a raspuns multumind calduros pentru dar si a donat cladirea Asezamintelor lui Iorga. Acesta a facut ca ea sa intre in proprietatea “Ligii culturale”, in cadrul “Asezamantului Principesa Elena”.
Era o constructie cu adevarat frumoasa si incapatoare. Se observa in ea tendinta autorului de a-si depasi propriul stil acum, pe deplin format, intr-o directie mai moderna si mai universala. Intregul edificiu era conceput in linii drepte, singurele curbe gasindu-se deasupra usii si ferestrelor din intrarea principala si in arcadele terasei acoperite. Chiar si balcoanele erau paralelipipedice sau poligonale. Ornamentarea in stuc lipsea cu desavarsire, frumusetea dandu-i-o jocul de linii si imbinarea volumelor a caror simetrie era ingenios alterata de terasa.
Iorga a folosit localul la gazduirea unor studente sarace de la Universitatea din Bucuresti pentru a putea urma cursurile de vara, la unele activitati ale Scolii de misionare si chiar la instalarea unor ateliere ale Scolii artelor uitate.
Dupa cutremurul din 1940 si moartea lui Iorga, cladirea a ramas o vreme nefolosita, deteriorandu-se. Imediat dupa razboi, primaria a renovat cladirea, simplificand-o si alterandu-i complet aspectul initial. In ea a fost instalat Liceul Comercial din Valeni, condus de prof. Petre Dumitrescu, care a functionat aici cativa ani. Dupa 1948, localul a ramas la dispozitia invatamantului care l-a utilizat pentru sali de clasa, dar mai ales ca internat scolar si ca atelier- scoala. La cutremurul din 1977 a suferit avarii serioase si autoritatile locale au hotarat demolarea lui. S-a dovedit ca operatia a fost o greseala, edificiul dovedindu-se rezistent la tarnacoape; in locul lui s-a realizat un teren sportiv.
In sfarsit, Socolescu mai include in lista sa inca un edificiu: “localul de judecatorie din Valenii de Munte”, ridicat probabil in 1927. Era o cladire frumoasa, semanand putin cu primaria, care si-a indeplinit misiunea decenii intregi.
Mai sunt inca doua edificii in Valeni, pe care Toma T.Socolescu nu le-a inclus in lista sa, dar pe care traditia locala i le atribuie. Una este o lucrare de arhitectura civila, locuinta unui mare negustor si om de bine local, Ion Patrascu, care i-a comandat-o si i-a platit-o bine. Se gasea in imediata apropiere a salii de cursuri si, dupa o traditie valenara, Iorga i-ar fi atras atentia arhitectului sa o proiecteze in asa fel incat “sa nu ia lumina acesteia”. Probabil s-a gandit ca locuinta sa nu estompeze, prin dimensiuni sau prin aspect, institutia creata de el, pentru ca treaba cu “luatul luminii”, oricum nu era posibila.
Cladirea era totusi, frumoasa. Compusa din doua corpuri, marcate si in acoperisul inalt, perfect imbinate, dar tratate putin diferit. Cel din stanga, mai avansat spre strada, are doua ferestre mari, rotunjite in partea superioara sub arcade care se evidentiaza sub tencuiala, cel din dreapta mai retras, cu ferestre dreptunghiulare, are in fata un pridvor, sub acoperisul sustinut de doua coloane si in care este practicata intrarea principala. Ornamentarea, sobra, este prezenta numai sub pazie. Durabila, ea este si astazi bine locuita si intretinuta, trecand, desigur, in atatea decenii, pe la mai multi proprietari.
Ultimul monument socolescian de la Valeni este capela din cimitirul orasului. Si ea se datoreste tot unei initiative particulare. Un alt notabil valenar, Tomescu, a dorit sa inzestreze cimitirul local cu o capela funerara. De altfel, aceasta urma sa aiba pentru el si caracterul unui mausoleu, urmand sa fie inmormantat in interiorul ei, asa cum s-a si intamplat. El a fost sponsorul intregii lucrari, angajandu-l pe concetateanul si tizul sau, pictorul Toma G.Tomescu sa realizeze decoratia interioara a cladirii. Probabil ca, prin acesta, l-a cunoscut pe prietenul lui, arhitectul Socolescu, pe care l-a insarcinat cu proiectarea edificiului in schimbul unui onorariu substantial.
Lucrarea s-a realizat si deserveste si azi cimitirul din Valeni.
Paul D.POPESCU
