Unii au avut idei la viata lor, au avut initiative, au schimbat lumea cu descoperirile lor, au aflat ca pamantul se invarte in jurul soarelui s.a.m.d., dar cine sa-i inteleaga ? Posteritatea, ca asa se intampla cu geniile.
Pe cale de consecinta, povestea cu recunostinta contemporanilor este o chestiune foarte complicata ( Era sa zicem “o chestiune juridica”, dar nu-i inca articolul terminat, o vom folosi la momentul cuvenit). De exemplu, un flacaiandru, Andrei Volosevici, este la randu-i, un neinteles. Sau, daca pricepe cineva ce-i in mintea lui, nazdravaniile pe care le scorneste – lucruri bune dupa capul lui – tot carcoteste ca deh, lumea este invidioasa, are ceva personal cu el, ce mai tura-vura ! Si aici nu facem vorbire despre expresia aia, a lui, clasica – „aici este vorba despre o chestiune juridica” – fiindca intelege toata lumea ca se traduce prin “nu se poate rezolva”, sau “ nu ma duce capul”, ori “nu sunt competent in a rezolva o astfel de problema” fie “nu iese niciun smen din toata afacerea asta” etc. Volosevici este un neinteles, aidoma precursorilor carora li s-a recunoscut opera abia postum. Si, pentru a pricepe vulgul cam ce hram poarta el – adica nu-i un fiul ploii, nu-i o marioneta pedelista – a lansat un proiect. Iar in spiritul transparentei, l-a afisat pe toate gardurile, sub denumirea de “proiect Volosevici”. Desigur, acesta nu se numeste proiectul pentru locuitori ci… proiect de astupat gropile.
De la stadiul de initiativa la cel de lucru dus la bun sfarsit e cale lunga, cat inca un mandat (poate ca are atat discernamant incat sa nu-si faca astfel de iluzii), iar intre timp mai apar si alte cratere prin oras. Nu se poate uita omul pe cer, sa vada daca ploua, nu poate admira elicoptere zburand, in fine, nu poate face nimic, ca ii sare in ochi imaginea cu panoul pe care sta scris cu litere de o schioapa “proiect Volosevici”. Mintea ne poate juca feste, este posibil sa nu fie vorba despre Andrei ala pe care il stie toata urbea – si il injura mai toata lumea – ci un simplu cetatean, nu neaparat primar, care a proiectat si el ceva. Un studentas de pe la Arhitectura, de exemplu, care are si el un proiect, desenat cu rotringul pe calcul facut sul, cum de altfel a facut si primarul cu urbea.
Ba, pentru a ne arata cata grija poarta acestui oras, care mai-mai ca ar putea fi municipiu resedinta de judet (sic!) de n-ar fi el primar, mai sta scris si pe troleibuze “proiect Voloisevici”, de sta calatorul venit din Focsani si se intreaba: “Asta este traseul lui 202, sau traseul lui Volosevici? Ajung la Podul Inalt, sau in alta parte?” Iar in treacat fie spus, calatorului ii sade bine cu drumul, iar primarului cu demisia!
Fara indoiala ca aceasta chestiune a prins bine, ba chiar s-a mulat perfect cand, la inceput, proiectul era inscriptionat pe cosurile de gunoi. Lumea a inteles perfect mesajul, nu mai era vorba despre „o chestiune juridica”, ci despre omul potrivit la locul potrivit…
Cum scriam, unele genii sunt neintelese de catre contemporani. Orasenii nu pricep cat de mult se agita acest edil pentru a face din Ploiesti un municipiu cum n-a mai fost (si chiar ca n-a mai fost!). Uitand ca, de fapt, cu asta se ocupa un primar: sa asigure strazi asfaltate, printre altele, pentru cel care i-a dat votul.
Volosevici – groparul Ploiestiului. Asta nu mai e proiect!
Florin TANASESCU
