Formulari arhaice (arhaisme)
Un intelectual ne-a cerut in cursul unui dialog, sa explicam de ce este gresita sintagma “Cina cea de taina”, prezenta de aproape doua mii de ani nu numai in limbajul bisericesc, ci si in cel al mirenilor. Raspundem acestei solicitari cu draga inima, avand in vedere ca si cititorii rubricii acesteia, precum si alti vorbitori ai limbii romane ar vrea aceeasi lamurire, dupa ce ar afla ca-i bine sa spunem si sa scriem “Cina de taina”.
Nu-i prea grav agramatismul “Cina cea de taina”, dar este corect sa zicem si sa scriem intotdeauna “Cina de taina”, deoarece articolul adjectival “cel, cea” este indicat a fi folosit doar in fata unor atribute adjectivale precum cele din sintagmele “Mircea cel Batran”, “Ecaterina cea Mare” etc., ci nu si inaintea unor atribute substantivale ca “de taina”.
Alt temei ca sa spunem “Cina de taina” ar fi urmatorul. Nu credem ca, folosind forma nearticulata a primului termen sintagmatic (adica acela determinat care este substantivul “cina”, ar mai folosi cineva articolul “cea”, spunand “o cina cea de taina”, ci oricine ar zice “o cina de taina”.
Atat politicienii cat si oamenii de afaceri au uneori intalniri de taina. Iata un asemenea exemplu frazeologic:
Recenta intalnire de taina de la Casa Alba i-a apropiat pe cei doi sefi de stat.
Agramatisme suparatoare sunt si formularile sintagmatice “Painea noastra cea de toate zilele” (din rugaciunea domneasca “Tatal nostru”), o amarata de leafa, o amarata de pensie, desteptul de Popescu, fara de pacat, fara de greseala, fara de numar, fara de asemanare (“… si mai marita, fara de asemanare, decat serafimii”, citat din preafrumoasa cantare “Cuvine-se cu adevarat…”, adresata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu) etc. Toate aceste alcatuiri lexicale ar fi exprimari corecte din punct de vedere gramatical (sintactic), daca s-ar inlatura vorba “cea” si cuvantul de legatura (prepozitia) “de” si s-ar prezenta in formele urmatoare : “Painea noastra de toate zilele” (asadar fara articolul “cea”), desteptul Popescu, fara pacat, fara greseala, fara numar, o amarata leafa, o amarata pensie, fara asemanare (“… si mai marita, fara asemanare, decat serafimii”; prin urmare, fara prepozitia “de”) etc.
Mihai Stere DERDENA
