Foarte multi copii prahoveni plang de dorul parintilor plecati la munca in strainatate, impinsi fiind, in cele mai multe dintre cazuri, de lipsa banilor. De exemplu, numai in primele trei luni ale anului, peste 1100 de copii din judetul nostru au fost lasati in tara de catre parintii care au plecat sa lucreze in alte tari, in multe dintre cazuri minorii fiind supravegheati de rude. Potrivit informatiilor furnizate de catre Carmen Constantin – purtatorul de cuvant al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Prahova, in primul trimestru al acestui an, in judet erau aproape 870 de familii in care parintii erau plecati la munca in strainatate, iar copiii au ramas in tara. In perioada mentionata, oficial, 1.161 de copii aveau parintii plecati la munca in strainatate, insa numarul acestora poate fi mult mai mare, deoarece cand au parasit Romania, multi dintre parinti nu au declarat ca ar fi lasat copiii acasa. Asta desi, conform articolului 10 din Ordinul 219/2006 privind activitatile de identificare, interventie si monitorizare a copiilor care sunt lipsiti de ingrijirea parintilor pe perioada in care acestia se afla la munca in strainatate, ,,cetatenii romani care au copii minori in ingrijire si doresc obtinerea unui contract de munca in strainatate au obligatia de a notifica Serviciului Public de Asistenta Sociala/primariei de domiciliu intentia de a pleca la munca in strainatate, precum si nominalizarea persoanei in intretinerea si ingrijirea careia vor ramane copiii”.
Dintre micutii ai caror parinti au plecat in primele trei luni ale anului sa munceasca peste hotare, 57 se afla in centre de plasament – publice sau private – 28 sunt in plasament la asistenti maternali, 1058 sunt in grija rudelor pana la gradul IV si 18 sunt ingrijiti de alte persoane sau familii.
In ceea ce priveste varstele copiilor, cei mai multi dintre acestia au intre 7 si 17 ani (923), insa exista si tineri care au implinit deja varsta majoratului (12 tineri). In cazul acestora din urma, la cererea lor, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani. In ceea ce priveste tinerii care nu isi continua studiile si nu au posibilitatea revenirii in propriile familii, fiind confruntati cu riscul excluderii sociale, ei beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la doi ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii lor sociale. In schimb, in cazul in care se face dovada ca unui tanar i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, se vor face demersurile pentru incetarea masurii de protectie.
Anemary GRIGORE
