Sfantul Maxim a trait pe vremea rau-credinciosului imparat Consta, nepotul lui Iraclie, si era filosof desavarsit. Acesta s-a dus la Roma, unde a induplecat pe Sfantul Martin, papa, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau in afara dreptei credinte. Imparatul fiind instiintat de cele petrecute, a trimis ca sa-l aduca in cetatea Constantinopolului, si l-a infatisat inaintea judecatii sale. Iar sfantul i-a rusinat pe ereticii care se adunasera acolo, cu cuvantul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit in Tracia, taindu-i-se mana dreapta si limba. De acolo, impreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis in partile Laziei, insa si acolo cu Duhul lui Dumnezeu marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut, cu minune dumnezeiasca, limba la loc si a vorbit curat cat a trait. Apoi, la adanci batraneti, s-a dus catre Domnul.
